Born Alienated

DRAGostea mea pentru Drag Race

Posted on September 1, 2019 by Anca

Nu am mai scris pe blog de o perioadă foarte lungă, și cei care obișnuiau să mi-l citească știu că e nevoie de un imbold sau de o inspirație divină ca să mă apuc eu de scris ceva. Și din noiembrie 2018 acea inspirație este Rupaul’s Drag Race. Pentru cei care nu știu despre ce vorbesc, este vorba despre acel reality show unde drag queens se luptă pentru titlul de Next Drag Superstar și un premiu substanțial, în valoare de 100.000 de dolari. De notat este că în primul sezon premiul era de 20.000, iar în cel de-al doilea de 25.000. Dar hai să vorbesc despre motivul pentru care iubesc show-ul ăsta așa mult!

În primul rând, iubesc Drag Race pentru emoțiile pe care mi le transmite. Ador competiția, dar îmi place și mai mult să aflu mai multe despre oamenii interesanți care sunt în acea competiție: personalitatea lor, povestea lor, motivul pentru care sunt în acea competiție, ce îi motivează și cum reușesc să mă facă să dau play următorului episod. Pot spune cu mâna pe inimă că am râs, am plâns, am țipat, am înjurat și am fost empatică cu toate queens din Drag Race. Da, chiar cu toate!

În al doilea rând, apreciez arta emulării feminității. Sigur, există queens care merg pe stilul androgin, dar au un farmec aparte care te captivează. Când îi/le văd cât de implicați/implicate sunt în arta lor, admirația mea nu poate fi măsurată în cuvinte. Pur și simplu sorb din priviri tot ceea ce fac. La început, credeam că a fi o drag queen de succes înseamnă să arăți fix ca o femeie, dar sunt atât de multe aspecte de luat în vedere… Rupaul caută Carisma, Unicitate, Tupeu și Talent. Bine, în engleză sună mult mai isteț: C.U.N.T. (Charisma, Uniqueness, Nerve, and Talent). Dacă tot suntem la capitolul de acronime, să explic de la ce vine DRAG. DRessing As Girls și datează din vremurile Shakespeareane, când rolurile de femei erau date actorilor de sex masculin. Și iată cum v-am educat aici!

Revenind la Drag Race, care se poate găsi pe Netflix, pot spune că are puterea de a te scoate din depresie și de a-ți reda încrederea în tine. Mă uit la aceste queens ca la niște super eroi! Știu că 99% sunt bărbați, deci transformarea este extraordinară. Pentru mine, sunt precum Sailor Stars din Sailor Moon care erau bărbați în viața de zi cu zi, dar când devin Sailors sunt femei. Asta m-a fascinat mereu, iar de când am descoperit Drag Race, numai așa îi/le văd.

Carisma (Charisma)

Să știi să te faci plăcut/ă e un mare avantaj în ziua de azi, mai ales dacă ai o carieră în divertisment. Sunt unele persoane care luminează o încăpere cu simpla lor prezență. Dintre concurentele Drag Race, prima persoană care îmi vine în minte este Katya (sezonul 7). Evident, sunt atât de multe pe care nu ai cum să nu le iubești, dar Katya este cea care te cucerește cu un simplu zâmbet și o vorbă-două în rusă. De asemenea, Miss Vanjie (sezoanele 10 și 11) este un personaj extrem de colorat pe care nu ai cum să nu-l iubești!

Unicitate (Uniqueness)

Sigur, fiecare queen e unică în felul ei, dar trebuie să aibă acel ceva care să te facă s-o ții minte și să vrei să știi care e următoarea sa mișcare. Parcă nu vrei să semene cu nicio altă queen pe care ai mai văzut-o până în acel moment. Două exemple care înglobează unicitatea sunt Sasha Velour (câștigătoarea sezonului 9) și Yvie Oddly (câștigătoarea celui mai recent sezon, anume 11). Sunt două queens de care nu te mai saturi când vine vorba de unicitate. Nimeni nu seamănă cu ele și ele nu seamănă una cu cealaltă. Sunt imprevizibile și au o estetica impecabilă, respectiv extrem de creativă!

Tupeu (Nerve)

Oricine are tupeul de a se exprima în toată splendoarea sa are admirația mea. La capitolul tupeu aș putea include o multitudine de queens, poate chiar pe toate care au câștigat titlul de America’s Next Drag Superstar, dar cel mai mare tupeu l-a avut BenDelaCreme care, după câștigarea fiecărui lipsync din All Stars 3, s-a autoeliminat. Ăsta da tupeu!

Talent (Talent)

E de la sine înțeles că oricine a ajuns la Drag Race are un talent imens, dar ”talent în ce?” ați putea întreba. Talent în muzică, dans, actorie, comedie, gimnastică, imitarea unei celebrități, lipsync, modeling sau ce vă mai trece prin cap…trebuie să fie un talent acolo! Orice talent trebuie sărbătorit cât timp ne aduce un zâmbet pe față și ne rupe de grijile de zi cu zi! Greu îmi e să aleg, dar aici am să mă rezum la unul din câștigătorii mei preferați: Bob The Drag Queen.

E nedrept să exclud așa multe queens extrem de carismatice, unice, tupeiste și talentate, dar aș scrie până săptămâna viitoare. Poate fac articole despre fiecare sezon în parte, despre Snatch Game, despre Top 3/4, despre Lipsync Assassins și despre Untucked. E mult de acoperit, dar ador Drag Race din tot sufletul și vreau să obsedez cât mai multă lume cu asta.

Care e cea mai tare queen? Ce întrebare! Bianca Del Rio, evident, dar mi se pare că e preferata tuturor. Pe bună dreptate, pot să spun! Nu a fost niciodată mediocră, a strălucit cu orice ocazie și le-a ajutat pe cele din jurul său să arate ce au mai bun juriuliu! N-ai cum să n-o adori. That bitch!:)

Veganism și compasiune

Posted on June 29, 2017 by Anca

În 2011 deveneam vegetariană. A fost o decizie luată în timp ce mâncam pui la rotisor. Pur și simplu mi-am pus problema ”De ce mănânc un cadavru?”. Făceam asta de 23 de ani, dar până în acel moment nu luasem niciun fel de măsură și rău îmi pare. Tranziția mea s-a petrecut treptat. Mai întâi am renunțat la carne, am mai mâncat vreo 6 luni pește până în momentul în care nu mai suportam mirosul. De aproape un an mănânc 99% vegan. Mai calc strâmb din când în când, dar asta din cauza lipsei de resurse și, de ce nu, comoditate – se întâmplă ca ceva dulce să conțină lapte praf. Mă apucă din când în când mustrările de conștiință când le consum, dar nimeni nu e perfect și fac tot posibilul să mă îndrept pe calea cea bună.

Cele mai ciudate reacții la dieta mea au fost legate de faptul că nu sunt trasă prin inel sau că nu sunt ruptă de foame. 23 de ani de alimentație aiuristică nu pot fi șterși atat de ușor. În timp, am devenit mult mai atentă la ce mănânc și de unde vine acea hrană și principala mea preocupare era ca nimeni să nu fie nevoit să moară pentru ca eu să trăiesc.

Dar ce am cu laptele? Ce am cu ouăle? Ele nu sunt vii. Ele nu au ochi. Hai s-o luăm așa… De ce lumea bea lapte de vacă și nu lapte de pisică? A doua variantă v-ar putea scârbi, dar e la fel de viabilă ca prima. Puii au nevoie de laptele mamei pentru a crește mari și sănătoși. Acum imaginați-vă cât de aiurea ar fi să vedeți o vacă alăptând un pui de urs. E nenatural – fix la fel cum e și consumul de lapte de vacă de către oameni.

Acum să vorbim de ouă. Ce sunt ele, de fapt? Păi…știți acea perioadă a lunii când femeia eliberează un ovul? Ăla e oul. Sună apetisant? Mă gândeam eu că nu…Să nu mai vorbim de nivelul ridicat de colesterol. În plus, știți ce fețe faceți atunci când vedeți o pată roșie pe oul din tigaie. Da, sânge. Și cu asta am zis suficiente. A, ba nu! În industria producătoare de ouă, puii masculi sunt aruncați într-o mașină de tocat imensă pentru că nu pot face ouă, la rândul lor.

Toată viața am iubit animalele, dar de doar 5 ani și ceva fac ceva ca să demonstrez această afirmație. Și nu, animalele nu vor suprapopula planeta dacă nu le mâncăm – dacă nu e cerere, nu va fi nici producție/ofertă. Destul de logic, nu? Pe lângă etică, un alt motiv pentru care ar trebui să fim vegani cu toții este mediul înconjurător. În loc să hrănim animalele pe care le-am mânca, mai bine am hrăni milioanele de muritori de foame din țările subdezvoltate. E o soluție atât de simplă, dar care e umbrită de ideea că ouăle, carnea și lactatele sunt bune, sățioase, sănătoase și…cel mai periculor cuvânt…tradiționale! Da, pentru că românul ține post 40 de zile, neștiind cu ce să se hrănească în mod echilibrat, dă iama în preparatele tradiționale și nu poate supraviețui fără Colebil și Triferment după aceste mese copioase. Nasol e dacă se ajunge și la urgențe după consumul alimentelor ”de dulce”. Chiar nu e învățare de minte? Animalele nu sunt aici pentru noi, ci sunt aici CU noi.

Mi-e greu să concep cum cineva se consideră iubitor de animale când friptura e la ordinea zilei. Cred că pisicile și câinii lor dorm cu un ochi deschis noaptea de teamă…Nu, nu sunt ridicolă. De ce se face diferența asta? Iubim pe Azorel și Pufi dar tăiem mielul, vițelul, găina și porcul, iar carnea de cal e un subiect controversat – nu știm cum să reacționăm la treaba asta. De ce nu avem aceeași dragoste pentru toate animalele și puii lor? Suntem revoltați că în China se mănâncă câini, dar dăm check-in la KFC. Vedeți problema aici? Toate ființele merită să trăiască și nu suntem noi în putere să tragem o linie între simpatic și delicios. Nu sunt religioasă, doar am un simț al dreptății mult prea mare și nu mi se pare normal să avem control asupra necuvântătoarelor.

O altă problemă sunt produsele cosmetice care testează pe animale. Înainte să judec un produs, aflu dacă e cruelty free, apoi mă gândesc dacă îl voi cumpăra și voi susține compania în cauză. Știu că multă lume ridică în slăvi produsele LÓreal pentru cât de bune sunt la preţul pe care îl au. Ştiu asta pentru că şi eu credeam la fel. Problema e că această companie e notorie pentru testele pe animale. Şi mai sunt multe altele pe care nu doresc să le (mai) susţin. Ca să aflaţi ce mărci sunt cruelty-free, puteți oricând să verificați online sau prin aplicații de genul acesta sau pe site-ul CrueltyFreeKitty.

Veganismul nu implică doar alimentația. Implică să nu purtăm piele, blană, fulgi etc. Implică să nu îi susținem pe cei care exploatează animalele. Veganismul e un subiect despre care aș putea vorbi și învăța ani la rândul, dar prefer să împart subiectul acesta pe mai multe articole.

Ca documentare, recomand Forks over Knives și Earthlings.

Iar la întrebarea ”De ce sunt vegană?” pot răspunde simplu: pentru că sunt schimbarea pe care vreau să o văd în lume.

Drag Race season 2 Review

Posted on November 18, 2019 by Anca

Listening to Race Chaser, I picked myself up, turned the world on its tail and decided to review the epic second season of RuPaul’s Drag Race! My Lord, this season had some epic queens, the first ever Snatch Game, the first ever reading challenge and some timeless quotes such as “Bitch, I am from Chicago” and “Your insides are dark and nasty”. I simply loved this season and I always find myself going back to re-watch it. The sponsor this season is NYX Cosmetics, and the grand prize is 25,000 dollars. We are stepping it up from season 1 with the prize money and the Werkroom looks like an actual workroom! It was a season when immunity saved some queens’ asses! Now immunity is just a word for the drag herstory books!

Season 2 was when we knew this show was going to take over the world. It had some of the best Untucked moments, the bitchiest remarks and the least amount of filters. Back in 2009, things weren’t so PC and it was the reality TV we all signed up for! We had 12 queens, which was another big plus…pun intended!

Jessica Wild was the only queen that was selected from an online voting poll. She had such a charm to her, an unforgettable charisma and the fact that her English was poor made her very endearing. She is Puerto Rican and she did bring the flavour this season. She would have been a great contender for Miss Congeniality, but the fact that Nina Flowers, Miss C from season 1, was also Puerto Rican might have been seen as a pattern for this title. Jessica shone in the Rock Chick challenge and was the first one to play RuPaul in the Snatch Game. It made us laugh, but for all the wrong reasons. It took huge balls and she made it memorable! I am very curious to see her back on a future All Stars! I am sure she has more to show!

Jujubee is one of the most memorable queens on Drag Race for a number of reasons! First off, she got into the top 3 without ever winning a main challenge. Secondly, she won the first reading (mini) challenge with her epic line “Legendary you think you are….legendary? More like legs and dairy!” aimed at her bff Raven. Thirdly, she is a lipsync assassin that sent home the likes of Sahara Davenport, Tatianna, and Pandora Boxx. And last, but not least, she is the reason why later seasons would only be allowed a 2 drink limit in Untucked, following a drunken but amazing lipsync to Black Velvet against Sahara. She graced our screens again in the first All Stars because we needed our Juju fix! She is funny and gorgeous, and fun fact…her boy name is Airline! Let that sink in for a moment!

Morgan McMichaels is now known as the hardest working queen in the game and she is a badass! She is very rock and roll and Chad Michaels’ drag daughter. She won the first challenge of the season and she had an epic fight with Mystique Summers Maddison in the first episode of Untucked. See? I told you these early Untucked episodes were something to write home about! At the time, RuPaul praised her lipsync skills by having one of the tightest ones in the history of the show. The song was Two Of Hearts and she sent Sonique home. Morgan is one of the most memorable queens and I was so happy to see her back on All Stars 3! On the flipside, her Snatch Game is never to be spoken of ever again!

“I will whoop your fucking ass! Bitch, I am from Chicago!” is one of the most memorable quotes on the show and we have Mystique Summers Madison to thank for that! She didn’t shine as much on her season, being on the bottom in 2 out of the 3 episodes she was on. She was very vocal regarding her representing the big girls and she made a thing out of the “2 piece and a biscuit” gig! She was known for her splits, but they got a bit old the second time. In the episode where she got eliminated, she wore the same outfit on the main stage as she did in the maxi challenge, calling it “mall country”. Uhm, that did not fly with the judges and the other queens. Sorry about it!

Say it with me: Nicole Paige Brooks from Atlanta, Georgia! We only got two glorious episode of miss Brooks, but she is one memorable queen! She is a dad and has a heart of gold! She was the first queen to answer RuPaul’s infamous “Who should go home tonight?” question with a “Send them all home.” and it was epic! Unfortunately, she was the one to be sent home. I felt she really wanted to be friends with Raven, but her feelings were not reciprocated. Too bad. Another epic quote of hers was “It’s just malicious, just gay faggotry.” and I live!

Pandora Boxx was an absolute doll on her season and let me tell you something: she should have won Snatch Game with her hilarious Carol Channing impersonation. She was Miss Congeniality and always seemed to be thiiiiis close to a win, but never actually getting it. She is a fine actress and an amazing comedian, but Santino hated her runways. She had an unfortunate run on All Stars 1, but I will cover that in a future blog post, because there is a lot to cover. She absolutely deserves a redemption, because the show has never seen a sweeter queen than Pandora and I am waiting for a future All Stars featuring her. She is so loveable and her exits on both Season 2 and All Stars 1 were uncalled for!

Raven is the face of the season and is one of the most confident queens of all seasons! She has subsequently become Ru’s make up artist because she has the best mug out there and maybe Ru wanted to have her on her team. Since she didn’t get the crown, we should at least give her that, right? Raven had her share of fights with girls on the show, her most memorable one being with Tatianna, calling her all kinds of names mostly behind her back, but denying them to her face. Raven is known as the ultimate runner up, on both season 2 and All Stars 1. But don’t cry for her, she has bigger fish to fry now. She is currently hosting Fashion Photo Ruview and making RuPaul look fierce!

Sahara Davenport may no longer be with us, but she is one queen we will never forget. She passed away from heart failure at the age of 28 and was Manila Luzon’s partner. She was one of the sweetest queens on the show and one of her most memorable moments were her dance skills, being the first queen to walk the main stage en pointe, also wowing us in Snatch Game with her great Whitney Houston impression. She was in the bottom 2 three times and was sent home by Jujubee in the Rocker Chick challenge. She was the one who named Tyra Sanchez “Satan’s baby” following Tyra’s comments about the group she was stuck with. Sarahara’s passing left a hole in the Drag Race family and we miss her dearly. She brought so much beauty and grace to the show and one line from RuPaul that stays with me is “Sahara Davenport, what will people say”? Iconic!

Season 2 was the first time we met miss Shangela Laquifa Wadley and we were were not prepared for her! And she wasn’t prepared for Drag Race at the moment, having gone home first this season to her friend Sahara. Shangela had been doing drag for only 5 months prior to the show and what she lacked for in experience she made up for with her personality. Shangela was so new to drag at the time, I don’t even think she was wearing foundation and concealer, but I may be wrong. Ru teasted we had not seen the last of Shangela, and she wasn’t kidding!

I am going to be dead honest with you and say that I didn’t care that much for Sonique during her run on season 2, but she struck a cord with me during the reunion episode when she came out as trans and I am so happy she got to show who she really was. Her gymnastic skills are out of this world, but she bombed the first ever Snatch Game with a subpar Lady Gaga impersonation. She later returned for the Holi-Slay Spectacular and she looked like a million bucks!

Baby Tatianna was under-baked and her talents were underrated on season 2, but she did have some killer lines that we will never forget. The way she said “Thank you” in the most honest and condescending way gave me life this season. Her runways weren’t her strongest suit, but her beauty back in 2010 was undeniable! Now she is even more beautiful. Look her up! Her legacy this season was being the first ever Snatch Game winner on the show and that is not something to sneeze at. She had some beef with Raven and Tyra and she served us catch phrases such as: “I pity the face that you have”, “Your outsides are gorgeous, but your insides are dark and nasty” and the iconic “I don’t think that you’re seeing that Tyra is a complete bitch”. I could go on and on quoting miss Tatianna, but I will save it for All Stars season 2 when she made an even bigger splash. She is one of my favourite queens who has improved a lot from her season!

And we have a winner, baby! Tyra Sanchez, or the Other Tyra, as RuPaul would call her, snatched the crown and let me tell you…she deserved it! Raven was not robbed! In order to be robbed, you had to have the crown and someone had to take it from you. Check your definitions, hunty! Anyway, Tyra killed it week after (almost every) week, with immunity serving her well in the Snatch Game and the Rocker Chick challenge. Tyra is one of the least known winners to younger audiences, but boy, was she a memorable one! Her track record was flawless, never having to ever lipsync for her life. She got made fun of because of her annoying singing in the Bride episode, but did she win that challenge? She sure did! What Tyra did after the show was questionable. She got banned from DragCon, she leaked Tatianna’s phone number online, she made an RIP post about Morgan McMichaels, though she was well and alive. The fact that their season 2 sister Sahara did pass away, this was highly inappropriate! She later apologized a few weeks ago and wants a clean slate. Let’s hope she gets it.

Season 2 gave us some amazing queens, some stellar drama, epic lipsyncs and the last season of Merle Ginsberg. One of the most memorable queens to this day is Raven and there are a lot of people who would have wanted her to see her as the winner.Let me tell you two things. Number one: she is fine, guys! She is doing Ru’s face for the show. And number two: Raven!

Drag Race season 1 Review

Posted on September 21, 2019 by Anca

I wrote an article about my love for Drag Race a few weeks ago, but it was in Romanian, so I thought “Why should I deprive my international readers of cool content? Let’s English this bitch up!”

Now, season 1 of Drag Race was something new to TV; it felt like an experiment, but a really successful one! Looking back on it now, most viewers must cringe at the low-budget look it had and how it was filmed in RuPaul’s garage. But that’s the beauty of it! It was raw, it was new, it was the building block that started it all. Even Ru refers to it as “the lost season”, but I totally disagree. Why call it lost? It was the trailblazer for bigger and better seasons and we got the general idea of the show. Also, I miss it when RuPaul really had some genuine critiques and didn’t rely so much on the other judges, but I digress.

Season 1 of Drag Race is known for that Vaseline filter that was probably meant to be a poor man’s FaceTune. But it was iconic nonetheless. The judges’ panel was made up of RuPaul (obviously), Merle Ginsberg, Santino Rice and a new guest judge every week. There were only 8 queens competing for the title of America’s Next Drag Superstar, and boy, were they a diverse bunch!

Akashia was the ultimate shade thrower on the show, but the girl could really turn out a lipsync for your life. She was in the bottom 3 consecutive times and, ultimately, eliminated after her last one. People saw her as a very negative person with a bad attitude, but in my honest opinion, she was fierce and spoke her mind even when people didn’t want to hear it. Every reality show needs someone like her! She also grabbed Santino’s ass in the finale, so we have to give her props for that!:)) Also, her smile is blindingly beautiful!

Cameroooon!!!!! You can’t say that and not think of miss Bebe Zahara Benet who was that bitch to beat! And she was, because…spoiler alert, she won! Bebe was famous for her incredible looks and her ability to trick your eye into believing she was, well, a real woman! The African queen was very regal, poised and elegant. Well, except for that moment when she took off her wig in the LSFYL. Don’t you just hate it when they do that without having another wig underneath? But more on that in later reviews! Bebe was in the bottom 2 only once, but against another fan favourite, so you can imagine how hard it was for Ru to make her decision. Back then, double Shantays were not a thing! Too bad, though. All in all, I understand why she won and what her win represented for the next seasons to come. Also, season 1’s grand prize was a measly $20,000, so I get why she came back for All Stars 3 to compete again and be reacquainted to newer viewers. Smart move on Ru’s part!

In my opinion, Jade Sotomayor was the original “robbed” queen of RuPaul’s Drag race, because after falling in the Bottom 2 for the first time, she got eliminated, despite killing the LSFYL. Why? Because her personality didn’t shine through, according to the judges. Let me translate that for you: she wasn’t enough of a bitch for a reality TV show and she had to go. Also, I hated how shady was towards her regarding her “meaty” tuck. Girl, please! I don’t think that was the case. Not all vaginas are as flat as you think! Jade was a beautiful queen who didn’t get the spotlight she deserved. She was known for her dance skills and fierce looks! She was one of my favourites for sure! I do want to see her on a future season of All Stars, because she needs her redemption!

Oh, Nina Flowers! I fell in love with her the moment she entered the Werkroom. She was my pick to win from the start. She slayed the Drag On A Dime Challenge, she turned some sickening looks, she was kind, she was fierce and she was humble as well. Her androgynous style of drag made her stand out and to get a lot of praise from the judges and the other queens. Her catch phrase “LOCAAAAA” can put a smile on anyone’s face. She won Miss Congeniality and was runner-up, but she had a better track record than Bebe. In my opinion, Ru did not crown her because her struggles with the English language might not have made her a good ambassador for the show, but I totally disagree! Her struggles made her even more charming! Although she was on All Stars 1, the format disadvantaged her and I do feel she needs another chance in a future season. She is truly one of the nicest queens ever!

Her boy name is Ong and God did not bless her with a certain “ina”, so her name is Ongina. This is one of the most epic drag names out there! Ongina was the first bald and bold queen who stomped the runway without a wig. Why? Because she was fierce enough without one. Her style was something new that I would copy today! Mind you, season 1 was 10 years ago and Ongina is still a fashion icon in my eyes! She was very brave to admit on national TV that she had been living with HIV for 2 years and winning a challenge that celebrated life meant the world to her! Unfortunately, she was eliminated in the makeover challenge, though she did the song justice. It was that moment when we knew Bebe would win, being the queen she lip synced against. Ongina was and is still a fan favourite and we will hopefully see her on All Stars 5 this winter, if the rumours are true.

Rebecca Glasscock was one of the most beautiful queens on season 1, but that was about it. This was to her advantage, because she somehow reached the top 3, alongside Nina and Bebe. She was very young when she competed and believe and hope she grew a lot since then. She quit drag for a while, but came back for the season 10 finale. She was considered the least deserving queen to reach the top 3 and she wasn’t very liked on the show. Her looks or performances did not impress me one bit. She was just a beautiful woman/man. That’s about it. Sorry about it.

Take a close look at Shannel and tell me she isn’t THAT BITCH! She has the confidence I aspire to have one day. A fierce performer who pulled out all the stops to impress the judges, but was criticized for not showing vulnerability. After she did (and it was a stunt!), she was criticized for talking too much and listening too little. Santino had a bone to pick with her every damn time. I feel like Drag Race season 1 was not ready for her. She was the full package, but it seemed like the judges were intimidated by her and maybe someone this cocky would not represent RuPaul well. In the penultimate episode she nominated herself to go home, because she did not feel appreciated by the judges and I commend her for staying true to herself and demanding respect! She is not someone you can easily forget. She is stunning and fierce and even RuPaul said she had a wardrobe that could challenge hers. Now that’s something to be proud of! She returned for All Stars 1, but we all know that season was cursed from the get go. Maybe a later All Stars?

Tammie Brown is one of the best queens ever, despite being eliminated in the second episode of the first season. She did not want to lip sync to a song that was not her style. Had there been an acting or improv challenge instead of a girl group challenge, Tammie would have slayed all the other queens. She is quirky, unique, weird, and has a heart of gold. She is the first ever queen who ever stood up to Mama Ru with epic lines such as “Excuse your mouth?” and “I don’t see you walking children in nature!”. Another underrated one is “I’m not a slut, I’m a lady. You look under my skirt, and it will stick you in the eye though.” How can you not love her? She is on a planet of her own and I want to join her. She came back for 2 episodes of the dreaded All Stars 1 and gave us more awesome one-liners such as “Come on, Teletubby, teleport us to Mars!”. That was the best thing All Stars 1 ever gave us and we have Tammie to thank for saving that sad, sad season (which I will be reviewing later).

Victoria “Porkchop” Parker was a seasoned queen coming into Drag Race, but unfortunately went home first due to her less than stellar Drag On A Dime outfit, but to eat noodles on the runway is something that will never erase you from our memory! Porkchop was a very good sport after she was eliminated, wishing all the contestants the best of luck. In later season finales, RuPaul made a habit of saying “Hey, Porkchop!” whenever the finale started and Victoria always had her reserved seat in the audience. Also, Alaska mentioned that same epic line in her “Read U Wrote U” verse. Now if that makes you a legend, nothing will!

Season 1 of Drag Race was like a trial run for the show, but we must not forget it ever existed, because it gave us such great queens. Note that this is the only season to not have the iconic Snatch Game and to only have 8 episodes. Also, it was the debut of “Covergirl (Put The Bass In Your Walk)”, the song that Ru walks the runway on. What can be more iconic than that? I know what! Did you know that before we had Untucked, there was “Under The Hood”? It was basically the same thing, but waaaaay more low budget and you can find the episodes on youtube. You’re welcome!:) It makes sense, because it was a race, and a car has a hood and … more car metaphors:))

Amintiri de pe plantație partea I(șefa de care i-ar fi frică și Satanei)

Posted on October 25, 2018 by Anca

Am ceva luni bune de când mă tot mint că voi scrie pe blog despre fostul loc de muncă. Am avut diverse motive care să mă facă să mă răzgândesc – ba că s-o supăra cineva, ba că nu merită să aloc atâtea gânduri negative pe ceva ce nu mai contează, dar dacă toate astea erau părerile celor din jur și nu neapărat ceea ce simt eu? Așa că nu mă mai gândesc de două ori și am să spun ce am pe suflet fără prea multă autocenzură. Anunț de pe acum: oricine se simte rănit, ofensat sau direct atacat de ce urmează să spun, nu are decât să accepte că pe lumea asta sunt și bune și rele sau să nu mai citească…simplu! Și pentru cei care cred că aș avea nevoie de terapie, aștept cu mare drag și interes un transfer în lei sau în euro în contul meu, petru că un psiholog nu e ieftin. În fine, să trecem la lucruri serioase…

Aproape 6 ani de zile am lucrat la o școală căreia nu aș vrea să-i fac vreo reclamă, pentru că nu o merită. Impopriu spus școală, deoarece e o afacere a unui cuplu care habar nu au de engleză, ci sunt „oameni de afaceri”, ca să citez o fostă colegă care m-a luat la mișto când am presupus că niște directori de școală ar fi fost vreodată, la viața lor, profesori. Nu știu cum aș putea să îi caracterizez pe acești oameni…în loc să aleg o serie de adjective care să le pună în evidență personalitățile „deosebite” pe care le au, prefer să merg pe o comparație clasică – dacă aș fi într-o cameră cu ea, Hitler si Bin Laden și aș avea trei gloanțe, aș împușca-o pe ea de două ori. Ce aș face cu al treilea glonț? L-aș trimite pe el la logoped ca să învețe să silabisească și apoi aș folosi glonțul. Măcar a murit alfabetizat.

Ea era (este, pentru bietele persoane care încă lucrează acolo) un dictator de la care Kim Jong-un ar avea multe de învățat. Avea ambiția cretină de a schimba orice persoană după placul ei. Spre exemplu, cu mine a considerat că va avea mult de lucru. Pentru început, nu-i plăcea cum calc. Da, da! Cum CALC. Nu cămăși, nu pantaloni, ci forma pe care o lua piciorul meu atunci când atingea pământul. Am platfuls de când sunt mică, dar nu credeam că asemena chestie ar ajunge să dispere un adult în toată firea. Trist! Apoi a realizat că nu mi-am călcat o cămașă (care nici nu necesita călcare, apropo) și m-a luat deoparte să-mi spună că alor mele colege le e rușine să-mi spună că eu nu-mi calc cămășile și a preferat să-mi spună ea. Eu, avand o relație cât de cât bună cu ele, le-am confruntat și le-am întrebat dacă au gândit vreodată așa ceva. Au fost surprinse, dar eu nu. Am realizat că această doamnă de doi bani nu știa să îți spună verde-n față ceea ce simte sau crede. S-o privim ca pe o javră care are nevoie de semnul „Atenție! Câine rău!” – latră mult, dar n-are curaj să muște. Îmi cer scuze tuturor câinilor și stăpânilor lor – adevăratele javre sunt oamenii. Această javră a avut impresia că-mi face o favoare lasându-mă să lucrez pentru ea. Nu că mi-au murit lăudătorii, dar nu am avut plângeri cum că nu aș fi un profesor bun. Mi s-a spus de multe ori că sunt prea bună pentru locul ăla – păcat că mi-a luat atâta timp să-mi dau seama și să plec. Am avut nenumărate ședințe despre „atitudinea” mea…îi plăcea tare mult acest cuvânt. M-a amenințat că mă poate taxa la salariu oricând are ea chef. Frumos…ca orice lider autoproclamat. Aceste taxări se realizau prin înmânarea unei hârtii care te amenința cu scăderea a 5% din salariu. Hârtia cu pricina s-a numit multă vreme ADVERTISMENT, pentru că limba română e grea…E uimitor și umilitor cum acești oameni încă mai au firma pe care o au. În plus, nu știa cum se scrie „de asemenea” – mereu credea că e un singur cuvânt. Dar e interesant cum eu eram privită dubios când presupuneam că niște directori de școală ar fi și persoane care stăpânesc limba română, respectiv engleză. Avea un fetiș bolnav cu schimbarea oamenilor…da, mă repet. Îmi spunea că ar vrea să mă vadă pe tocuri, la costum, cu fustă, cu cămașă apretată sau cine știe ce alte absurdități. Altele își arătau decolteul și veneau în blugi, dar ia-te de aia cu platfus! Sincer, mi se pare că această cucoană e una din fetele alea nesimțite din liceu care a înaintat în vârstă, dar nu a evoluat ca persoană. Am observat că orice persoană care alege să se conformeze cu ceea ce face sau ce spune scârba asta de femeie ajunge să devină un mini-ea. Am întâlnit asemenea cazuri, dar fix această transformare a ajutat acele persoane să ajungă unde sunt acum. Se pare că pupatul în fund ajută. Asta ar trebui să-și învețe și copiii, că doar se laudă cum le oferă cea mai bună educație. Dacă mai stăteam acolo mult, ajungeau să-mi fie copiii ei șefi și nu merită nimeni asemenea chin…Plus că avea chestia asta cu muncitul peste program fără să fim plătite și mie nu mi-a convenit…Și tot eu eram absurdă. Dacă am fost vreodată absurdă, probabil pentru că am învățat tot ce știam de la ea. De fiecare dată când puneam eu problema banilor pentru munca în plus, spunea că o facem pentru echipă, dar echipa făcea bani pentru ea. Cine pune botul la asemenea vrăjeli?

O chestie absolut infectă a fost atunci când am decis să devin vegetariană și, din păcate, a aflat și ea. I-a spus minionul ei numărul 1: „colega noastră Anca e, mai nou, vegetariană”. Asta după ce tot această persoană spusese : „Să nu afle doamna directoare, pentru că ea nu suporta vegetarienii!”. Nu cred că pot explica vreodată chestia asta…Ce o freacă pe ea grija de ce mănânc eu cât timp nu fac rău nimanui? Și așa ajung la un alt capitol unde se credea ea experta in viața altora – nutriția. Animala asta știa că mie îmi plac dulciurile și că nu am ținut niciodată dietă (oare chiar sunt femeie?) și a decis sa îmi arate un clip despre cât de nociv e zahărul, dar nu avea ochi să vadă un clip despre cât de nocivă e carnea. Ipocritul tot ipocrit rămâne… Să nu mai zic că m-a pus să văd acest clip la serviciu unde, surprinzător, aveam treabă! După ce a văzut că nu voiam să îl văd, și-a trimis minionul numărul unu să mă urmărească și să îi confirme că l-am văzut. A trebuit să o expediez, pentru că toată situația era penibilă. Și ea credea la fel, mai mult ca sigur, dar sclavu-i sclav și personalitatea sa e în WC și șefa a tras apa…

Mi-a mărturisit că nu a avut ce să-mi reproșeze din punct de vedere profesional. Cred și eu…mai ales când acum angajezi profesori care nu știu gramatică! Prin august (la 3-4 luni după ce am plecat) mi-a propus să revin pe plantație și să-mi reiau activitatea. Am refuzat-o și nu am lăsat-o să îmi spună oferta salarială. Nicio sumă din lumea asta nu m-ar face să revin într-un asemenea loc unde stima de sine se duce să moară și unde nu ești bun decât dacă pupi în fund pentru a ajunge cât mai sus. Nu i-aș recomanda nici celui mai mare dușman să lucreze acolo…lucrezi acolo și ajungi să devii propriu-ți dușman, iar oricine ai crede că ți-ar putea fi prieten, ți-e cel mai mare dușman când pleci.

Probabil voi mai scrie despre acest iad în care am lucrat, dar pe fragmente…sunt prea multe de spus și nu am suficiente ore în zi pentru asta…

7 ani fără 7 zile

Posted on February 27, 2018 by Anca

Acesta a fost intervalul de timp în care bunicul meu a mai putut trai fără bunica. Pe 24 ianuarie am aflat vestea că nu-l mai avem pe tataie printre noi. Da, ne așteptam. Da, era bătrân, dar asta nu înseamnă că eram pregătiți sufletește pentru o pierdere atât de grandioasă. Și iată că viața ne obligă să mergem mai departe și să ne facem loc în suflet pentru încă un înger.

Am așteptat mai bine de o lună să scriu despre el. Nu mă obligă nimeni să fac asta – eu vreau. Vreau să marchez undeva impactul pe care l-a avut asupra mea și asupra persoanei care sunt acum. Am avut onoarea de a-l avea în viața mea aproape 30 de ani și mă pot considera norocoasă din acest punct de vedere. Am avut frumoase amintiri cu el – știa mereu ce să spună ca să mă facă să mă simt apreciată. De multe ori a spus că aș fi fost nepoata lui preferată, iar fără niciun fel de modestie, l-am crezut și mi-am asumat acel rol. Bunicul meu mi-a fost cel mai mare susținător și cel mai aprig critic. Nu m-a lăsat niciodată să mă mulțumesc cu puțin și mereu să vreau mai mult de la viață și de la cei din jurul meu. Poate pentru că merit, poate pentru că am puterea de a obține ceea ce e mai bun. El știa mai bine. Voi susține mereu sus și tare că nu aș fi reușit să ajung la București și să fac o facultate fără ajutorul financiar oferit de bunici. Nimeni nu le-a impus asta – ei au facut-o din tot sufletul pentru că au crezut în noi – atât în mine, cât și în fratele meu. Sper că nu l-am dezamăgit și sper că ne privește cu drag de acolo unde îi e sufletul.

Mi-l voi aminti mereu cu drag și dor. Avea niște vorbe de duh tăioase, dar realiste. Dacă vreodată începea o propoziție cu ”Băi, băiete!”, știai fie că e treabă serioasă, fie că are să te certe, fie să te ia un pic la mișto. Trebuia să simți tonul. Ce m-a amuzat foarte mult în ultimele lui luni de viață a fost când l-a învățat pe Vlad cum să alunge uliul printr-o incantație specială ca de galerie de fotbal pe steroizi. Avea un glas exceptional, iar faptul că a fost toată viața lui un dascăl te făcea să îl respecți. Mereu și-a câștigat respectul și știa cu cine să fie blând și cu cine să fie dur.

Sigur, orice deces al unei persoane dragi te distruge psihic, dar știți ce doare cel mai tare? Renunțarea la obiceiuri. Spre exemplu, de fiecare dată când aveam un succes, el era prima persoană din familie pe care o sunam. Acum vreo săptămână am avut un ”feel good” moment pe care l-am avut în urma unui succes, iar primul meu instinct a fost ”Abia aștept să îi spui și lui tataie de chestia asta!” ca apoi să mi se șteargă zâmbetul de pe buze în momentul în care reveneam cu gândurile într-o realitate în care el nu mai este. De când nu mai e el, simt că am pierdut orice drept de a mai copilări.

Pot spune că nu am niciun regret față de el. Asta s-a văzut în visele în care el era fericit acolo sus cu mamaie și câinele nostru drag, Vică. E împăcat cu el, e împăcat cu viața și sunt sigură că a fost conștient de amprenta pe care a avut-o asupra mea.

Dormi în pace, domn profesor! Ne revedem peste ani și ani! Sper că nu mă vei fi uitat până atunci…

Stima de sine în era digitală

Posted on August 2, 2017 by Anca

Likes, comments și shares…nu asta înseamnă social media? În mare parte, da. De asemenea, este locul în care alegem să ne expunem viața de zi cu zi: ce mâncăm, cum ne machiem, cum ne îmbrăcăm, cu cine ne întâlnim, etc. Facem asta pentru a ne demonstra că trăim și documentăm fiecare aspect al vieții noastre pentru a ne aminti acele vremuri peste ani. Pe lângă aceste amintiri, noi ne dorim și reacții din partea prietenilor cu care suntem conectați în social media. Ia să văd câți îmi dau like, love, haha și cine știe ce reacții s-or mai inventa. Atunci când postarea ta nu primește reacții, începi să pui sub semnul îndoielii prietenia ta cu acești oameni. Acum 20 de ani, o problemă de genul acesta ar fi provocat hohote de râs pe ridicolul situației, dar în era tehnologiei moderne, neprimirea unui like te duce la stări depresive: ”Am 500 de prieteni și doar mama și bunica au dat un like din respect. Ce păzesc restul? Chiar nu sunt amuzant / frumos / interesant?”

Nu e dracul chiar atât de negru. Un like nu înseamnă mare lucru – se poate ca cineva să-l apese din greșeală- dar pentru alții e validarea de care au nevoie pentru a putea zâmbi în acea zi. Cum s-a ajuns în halul ăsta, oameni buni? Rețelele de socializare ar trebui să fie un loc distractiv, interactiv prin care să ținem legătura cu prietenii și rudele, să îi ținem la curent cu locurile în care am fost, schimbările de look prin care am trecut și evenimentele importante la care nu au fost martori. De ce ne bucură atât de tare când vedem că avem 100 de likes pe rezultatul unui test Buzzfeed care arată ce topping de pizza suntem? Ca ființe umane în continuă evoluție, vrem reacții din partea celor din jur. Ne sperie ideea că am fi invizibili. ”Poza postată ieri era așa drăguță. De ce are doar 12 likes?” Și iată cum ne agităm aiurea.

Personal, îmi place lumea online, dar încerc să nu fiu complet dependentă de ea. Nu vreau să uit să interacționez în mod tradițional, să mențin contactul vizual fără să verific dacă am primit tag într-un meme haios sau dacă poza cu desertul preparat de mânuțele astea două a sărit de 100 de inimioare pe Instagram. Îmi aduc aminte cu o ușoară greață cum cineva încerca să fie la modă cu slang de facebook, spunându-mi, în mod sarcastic ”Ai un like de la mine azi” sau ”Azi nu am cum să-ți dau like”. Pe bune, e la fel de ridicol pe cât sună. Cum să-ți iasă pe gură asemenea replici? Acum realizați cât de stupid e să tânjim după aceste aprecieri (likes). Gândiți-vă că suntem ridicoli dacă pretindem asta și pe rețelele de socializare. Zâmbetele noastre nu sunt măsurate în likes, la fel cum numărul de prieteni de pe facebook nu e același cu cel din viața reală.

Stima de sine ne-o clădim prin felul în care ne alegem prietenii, prin ceea ce facem și prin cum îi tratăm pe alții. Nu trebuie să ne căutăm validarea pe internet. Pe cât de plăcut e să primești un like, nu e cel mai important lucru din lume. Ceea ce e important e cum ne vedem noi pe noi înșine, fără filtru, fără hashtag și fără cerșitul de atenție pe care o promite această lume virtuală. Degeaba avem 1000 de prieteni pe facebook, dacă nu avem măcar unul pe care ne-am putea baza când pică netul.

29 de lucruri învățate în 29 de ani

Posted on July 13, 2017 by Anca

Oficial, sunt pe planeta asta de 29 de ani. Sunt entuziasmată pentru că e ultimul meu an de ”twenty-something”. Să fiu sinceră, abia aștept să fac 30! Se zice că vârsta asta vine cu o doză nouă de înțelepciune. O aștept, o doresc și am pantofii potriviți pentru ocazie! Revenind la vârsta de 29…nu, nu mă simt diferit. Mă simt bine că am ocazia să îmi ofer o zi liberă când adaug o floare la buchetul vieții. Poate că ăsta e avantajul celor născuți vara sau al celor care nu mai au șefi. De-a lungul acestor ani, am învățat multe lucruri importante – unele cu oțet și lămâie – acre, dar măcar nu mi s-a aplecat de la ele!

Fără o ordine anume, iată cele 29 de lecții pe care le-am învățat în 29 de ani de viață:

A învăța o limbă străină când ești mic e cel mai important lucru pe care îl poți face pentru viitorul tău. Dacă știi mai multe, cu atât mai bine. Nu te opri niciodată din învățat noi limbi. Ascultă muzică, uită-te la filme și desene și citește cât de mult posibil în acea limbă. Când ești mic, creierul e ca un burete și nu înveți după reguli, ci după ureche. Nu am suficiente cuvinte de laudă pentru ai mei că m-au trimis la meditații de engleză. Iată că am făcut ceva din treaba asta!:)
Nu îți cere scuze pentru ceea ce ești, ceea ce îți place sau ceea ce gândești (cât timp nu plănuiești măcel la nivel mondial sau pui în pericol viața altora). Încă din liceu nu mă puteam ”lipi” de prea multă lume. Nu intram în niciun stereotip – nu eram nepopulară, nu eram tocilară, nu eram de bani gata, nu jucam niciun sport de performanță. Eram eu, în unicitatea ființei mele. Nu eram nicidecum modestă. O profesoară foarte dragă mie mi-a spus că ”Modestia e calitatea oamenilor fără alte calități”. Eu nu sunt genul care să se limiteze la o singură calitate, așa că le-am lăsat să iasă la iveală de-a lungul anilor.
Învață să gătești. Serios! Nu e o chestie de femei, barbați sau hermafrodiți. Toată lumea trebuie să știe să gătească. Locul tuturor e în bucătărie. Trebuie să știm să gătim ca să nu murim de foame. Da, poți prăji cartofi și comanda pizza la nesfârșit, dar trebuie să ai acele rețete pe care le prepari cu drag pentru tine sau cei apropiați ție și care să îți hrănească atât trupul, cât și sufletul.
Du-te la dentist când nu te doare nimic! Asta e ceva ce mi se spunea încă de când eram mică și refuzam să fac așa ceva. La ce? De ce să-mi irosesc timpul și să mă bag singură în sperieți când nu mă deranjează nimic? Pentru că trebuie! Când ești adult, te va costa enorm, așa că rezolvă cât poți când ești tânăr și plătesc ai tăi:)
În contradicție cu ce am spus mai sus, învață să fii independent de la o vârstă cât se poate de mică. Nu zic să fugi de acasă la 16 ani, dar nici nu sta cu mămică-ta la 37. Nu vreți să vă pensionați în același timp. Ia-ți un job de vară, învață câte ceva despre responsabilitate și pune-ți bani deoparte pentru micile mofturi pe care nu ți le pot face părinții.
Fii selectiv cu tot în viața ta, pentru că meriți tot ce e mai bun! Nu ai timp de prieteni falși și de relații superficiale. Tratează-te cum te vrei tratat sau cum ai vrea ca cineva să îți trateze copilul. Investește-ți timpul, energia și iubirea în oameni care sunt dispuși să facă același lucru pentru tine.
Nu mai mânca porcării! Jeleurile sunt făcute din copite de vită, iar colorantul roșu e făcut din gândaci striviți. Nu zic să urmezi diete. Sunt niște porcării. Mănâncă sănătos, curat, vegan și nu îți număra caloriile.
Pune totul sub semnul scepticismului. OK, dansează pe Macarena, dar fii informat că e un cântec despre infidelitate.
Îngrijește-ți sănătatea mentală. Dacă ai cum, mergi la psihologul școlii cât ești încă la liceu. E gratis și te va ajuta să afli foarte multe despre tine. În ceea ce privește terapia ca adult, va ajunge să fie destul de scump. Tu decizi ce poți controla și unde ai nevoie de ajutor din exterior.
Găsește-ți modele demne de urmat – în familie, în media sau în cărți și filme. Vezi ce poți învăța din caracterele lor. Modelele mele sunt Sailor Moon, Michelle Obama, Daria Morgendorffer, bunica și profa de engleză din liceu. Da, sunt fete și femei care m-au învățat cum să abordez viața și obstacolele ei. Nu sunt misandrină, doar că nu am un model masculin demn de menționat.
Fă ceva rebel cu look-ul tău! Fie că e vorba de păr, vestimentație sau machiaj, îndrăznește! Pot spune cu mâna pe inimă că nu m-am simțit mai liberă ca atunci când mi-am făcut părul albastru. Aveam 28 de ani, nu 16 și a fost uimitor pentru stima mea de sine.
Găsește-ți chemarea. Dacă nu știi ce vrei să te faci când o să fii mare, adu-ți aminte la ce erai bun la școală și croiește ceva din asta.
Nu-ți fie teamă de ridicol. Cântă melodia ta preferată la karaoke sau în fața prietenilor tăi, joacă o piesă de teatru, imită-ți vedeta preferată. Distrează-te și simte-te bine!
Fă poze și păstrează-le. Așa vei vedea cum evoluezi, ce persoane sunt alături de tine când cutele de pe față se înmulțesc.
Nu te stresa dacă nu ai prieten la 16/17/18 ani. Oricum relațiile de genul nu durează.
Fă sport, nu din obligație, ci din respect pentru corpul tău. Nu toată lumea e făcută pentru alergat. Unora le place dansul, altora pilates iar unele persoane se simt bine făcând yoga sau trăgând de fiare.
Nu-ți lăsa meseria să te definească. 8 ore pe zi nu-ți conturează caracterul. Restul de 16 sunt la fel de importante. Plus că, mulți poartă o mască socială atunci când sunt la serviciu, așa că de ce ai vrea să te asociezi cu cel care e drăguț cu alții doar pentru că e plătit? Asta nu înseamnă că nu trebuie să fii profesionist.
Nu te împrieteni cu colegii de muncă și nu numi pe nimeni de la muncă BFF-ul tău. Oricât de bine v-ați înțelege, sunteți la muncă, nu în timpul vostru liber. Nu zic că astfel de prietenii nu ar fi posibile, dar nu sunt cele mai sincere și pure. Mereu va exista o competiție pe plan profesional, iar fiecare își urmărește interesul.
Nu fi pasiv-agresiv. Nu ai absolut nimic de câștigat dintr-o astfel de atitudine. Spune direct ce te deranjează și nu strica ziua cuiva amintindu-i că a făcut sau nu nu-știu-ce chestie cu X luni în urmă. Te deranjează cineva sau ceva? Spune-i asta. Nu posta pe social media rufele tale murdare. Suntem tentați, vrem să ne eliberăm de nervi și credem că asta e cea mai bună soluție. Când îți trec nervii și vezi chestia aia scrisă acolo, cum te simți? A te maturiza înseamnă să lași în urmă negativismul și să nu lași oamenii să vadă că te-au afectat. Asta a fost una din cele mai grele lecții de viață învățate, dar sper că sunt pe drumul cel bun.
Lasă horoscopul în pace! Nu justifica o atitudine de rahat prin faptul că e Mercur în retrogradă și că tu ești un Taur cu ascendent în Leu care are o personalitate prea puternică și care e foarte încăpățânat și impulsiv. Fii TU, nu zodia ta.
Sună-ți bunicii. Pe asta chiar nu trebuie să o explic.
Tânjește pentru calitate, nu cantitate, din orice punct de vedere. Fie ca e vorba de prieteni, mâncare, îngrijire personală sau marca de hârtie igienică pe care o folosești, alege calitatea.
Pune-ți bani deoparte. Nu știi niciodată când ai nevoie de ei. Poate e vreo urgență, un moft sau ce o fi…e bine să știi că ai siguranță financiară în orice moment.
Tot legat de bani…dacă ești un antreprenor, să nu îți fie teamă să ceri cât consideri că meriți. Nu toată lumea își va permite să lucreze cu tine, dar tu îți știi valoarea și nu ești dispus să faci compromisuri în ceea ce privește calitatea serviciilor pe care le oferi. Viața e scumpă și nu trebuie lași pe nimeni să te trateze ca pe o ofertă specială sau să îndrăznească să negocieze un preț cu tine. Dacă am face asta cu doctorii, în special dentiștii, nu am primi cele mai bune rezultate…ba chiar ar întrerupe colaborarea cu noi sau ne-ar bate obrazul.
Dacă trupa ta preferată vine în România, du-te să îi vezi! Fără discuții! Vei regreta peste ani că ai ratat ocazia.
Nu primi sfaturi de la oameni cu pantofi urâți, mai ales când vine vorba de vestimentație.
Dacă nu vrei să ai copii, nu înseamnă că ești mai puțin femeie.
Nu te speria de o anumită vârstă. Și ce dacă 30 bate la ușă? Ce dacă faci 40? Tot ce e important e să te simți bine cu propria-ți persoană. Societatea ne dictează să facem anumite lucruri la anumite vârste, dar asta nu trebuie să ne provoace anxietate inutilă. Fiecare face ce simte, cât timp nu le face rău celor din jur.
Bea apă și poartă protecție solară. Protejează-ți corpul, sufletul și mintea de tot ce i-ar putea face rău.

Sigur că au mai fost lucruri utile pe care le-am învățat, dar momentan acestea își merită locul în lista mea aniversară. Acum mă duc să savurez tort, să petrec timp cu oamenii mei dragi și să mă bucur de un nou capitol. La mulți ani mie!

CityFemme – un proiect de fete destepte (stiu, pentru ca e vorba de prietena mea cea mai buna!)

Posted on February 21, 2017 by Anca

Sunt aproape noua ani de cand am blogul – sunt departe vremurile acelea in care eram doar o studenta venita din provincie sa invete jurnalism la Bucuresti. Intre timp am terminat facultatea, m-am mutat de destule ori dintr-o chirie in alta pana cand am gasit un loc caruia pot sa-i spun „acasa”. Mi-am schimbat si serviciul pe care l-am avut ani de zile, iar de cateva luni bune fiecare zi e o frumoasa provocare.

Sunt insa si cateva constante in toata aceasta ecuatie – sunt cateva persoane care mi-au fost alaturi inca din facultate, care fac parte din viata mea si acum pe care sunt sigura ca ma pot baza si in viitor. Una dintre ele este o prietena buna din facultate, care de ceva timp a decis sa inceapa un proiect personal – un site pentru femei numit CityFemme.com.

Am privit-o de la inceput, de la primii pasi timizi, de cand se plangea ca nu stie ce nume sa aleaga sau sa rezolve nu stiu ce probleme tehnice. Dar se apropie usor de jumatate de an de activitate, timp in care a crescut frumos. Acopera o multime de subiecte pentru femei – de la timp liber (recomandari de lectura, de filme, de evenimente) la moda, stil sau sanatate.

Impreuna cu sora ei (alaturi de care a pornit acest proiect), cel doua au scris deja aproape 200 de articole, au facut niste concursuri dragute si au ajuns sa aiba si o pagina de facebook pe care o urmaresc zilnic.

Sper sa va placa si voua!

Impressing people you don’t like

Posted on October 17, 2016 by Anca

As far as I can remember, I was brought up to cause as little inconvenience to others as humanly possible. Hell, sometimes I used to avoid going into the living room because I knew my folks had friends over. I didn’t want to be a bother and force the adults to acknowledge my existence. Things haven’t changed that much when it comes to my early adult years – I still dread being a bother to others and I still don’t want to cause a stir. You see…behind this smart ass potty mouth, there is this human who wants to be left alone more than anything else in the world. I will not bother you if you don’t bother me – let my personal environment be and don’t cause a glitch in it, thank you very much!

Lately I have been dreading getting phone calls because I have this feeling that someone wants something from me. Call me paranoid if you will, but life has become a bit too peopley for me, even if it’s mostly over the phone. I don’t want to hear bad news, I don’t care if you need something for me – I just don’t want to do it. Is that weird? Am I losing the people skills I thought I used to have? I’m fairly sure I am becoming more antisocial than I should legally be, but I love my silence. I love not having to deal with people I don’t like and doing what they ask me to. I most definitely love not having to dress in order to impress some people that won’t move a finger to tickle my fancy (see what I did there?). I think I just don’t want any more rules and restrictions and I would love as little human contact as possible.

Impressing people you don’t like is a total waste of time, effort and personality. The only person you should impress is yourself and you should do a damn good job at doing so! Why? Because depression is a bitch and therapy’s expensive.