Stima de sine în era digitală

Likes, comments și shares…nu asta înseamnă social media? În mare parte, da. De asemenea, este locul în care alegem să ne expunem viața de zi cu zi: ce mâncăm, cum ne machiem, cum ne îmbrăcăm, cu cine ne întâlnim, etc. Facem asta pentru a ne demonstra că trăim și documentăm fiecare aspect al vieții noastre pentru a ne aminti acele vremuri peste ani. Pe lângă aceste amintiri, noi ne dorim și reacții din partea prietenilor cu care suntem conectați în social media. Ia să văd câți îmi dau like, love, haha și cine știe ce reacții s-or mai inventa. Atunci când postarea ta nu primește reacții, începi să pui sub semnul îndoielii prietenia ta cu acești oameni. Acum 20 de ani, o problemă de genul acesta ar fi provocat hohote de râs pe ridicolul situației, dar în era tehnologiei moderne, neprimirea unui like te duce la stări depresive: ”Am 500 de prieteni și doar mama și bunica au dat un like din respect. Ce păzesc restul? Chiar nu sunt amuzant / frumos / interesant?”

Nu e dracul chiar atât de negru. Un like nu înseamnă mare lucru – se poate ca cineva să-l apese din greșeală- dar pentru alții e validarea de care au nevoie pentru a putea zâmbi în acea zi. Cum s-a ajuns în halul ăsta, oameni buni? Rețelele de socializare ar trebui să fie un loc distractiv, interactiv prin care să ținem legătura cu prietenii și rudele, să îi ținem la curent cu locurile în care am fost, schimbările de look prin care am trecut și evenimentele importante la care nu au fost martori. De ce ne bucură atât de tare când vedem că avem 100 de likes pe rezultatul unui test Buzzfeed care arată ce topping de pizza suntem? Ca ființe umane în continuă evoluție, vrem reacții din partea celor din jur. Ne sperie ideea că am fi invizibili. ”Poza postată ieri era așa drăguță. De ce are doar 12 likes?” Și iată cum ne agităm aiurea.

facebook-imaginary-friends-comic

Personal, îmi place lumea online, dar încerc să nu fiu complet dependentă de ea. Nu vreau să uit să interacționez în mod tradițional, să mențin contactul vizual fără să verific dacă am primit tag într-un meme haios sau dacă poza cu desertul preparat de mânuțele astea două a sărit de 100 de inimioare pe Instagram. Îmi aduc aminte cu o ușoară greață cum cineva încerca să fie la modă cu slang de facebook, spunându-mi, în mod sarcastic ”Ai un like de la mine azi” sau ”Azi nu am cum să-ți dau like”. Pe bune, e la fel de ridicol pe cât sună. Cum să-ți iasă pe gură asemenea replici? Acum realizați cât de stupid e să tânjim după aceste aprecieri (likes). Gândiți-vă că suntem ridicoli dacă pretindem asta și pe rețelele de socializare. Zâmbetele noastre nu sunt măsurate în likes, la fel cum numărul de prieteni de pe facebook nu e același cu cel din viața reală.

Facebook-Friends-2

Stima de sine ne-o clădim prin felul în care ne alegem prietenii, prin ceea ce facem și prin cum îi tratăm pe alții. Nu trebuie să ne căutăm validarea pe internet. Pe cât de plăcut e să primești un like, nu e cel mai important lucru din lume. Ceea ce e important e cum ne vedem noi pe noi înșine, fără filtru, fără hashtag și fără cerșitul de atenție pe care o promite această lume virtuală. Degeaba avem 1000 de prieteni pe facebook, dacă nu avem măcar unul pe care ne-am putea baza când pică netul.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s