29 de lucruri învățate în 29 de ani

Oficial, sunt pe planeta asta de 29 de ani. Sunt entuziasmată pentru că e ultimul meu an de ”twenty-something”. Să fiu sinceră, abia aștept să fac 30! Se zice că vârsta asta vine cu o doză nouă de înțelepciune. O aștept, o doresc și am pantofii potriviți pentru ocazie! Revenind la vârsta de 29…nu, nu mă simt diferit. Mă simt bine că am ocazia să îmi ofer o zi liberă când adaug o floare la buchetul vieții. Poate că ăsta e avantajul celor născuți vara sau al celor care nu mai au șefi. De-a lungul acestor ani, am învățat multe lucruri importante – unele cu oțet și lămâie – acre, dar măcar nu mi s-a aplecat de la ele!

29

Fără o ordine anume, iată cele 29 de lecții pe care le-am învățat în 29 de ani de viață:

  1. A învăța o limbă străină când ești mic e cel mai important lucru pe care îl poți face pentru viitorul tău. Dacă știi mai multe, cu atât mai bine. Nu te opri niciodată din învățat noi limbi. Ascultă muzică, uită-te la filme și desene și citește cât de mult posibil în acea limbă. Când ești mic, creierul e ca un burete și nu înveți după reguli, ci după ureche. Nu am suficiente cuvinte de laudă pentru ai mei că m-au trimis la meditații de engleză. Iată că am făcut ceva din treaba asta!:)
  2. Nu îți cere scuze pentru ceea ce ești, ceea ce îți place sau ceea ce gândești (cât timp nu plănuiești măcel la nivel mondial sau pui în pericol viața altora). Încă din liceu nu mă puteam ”lipi” de prea multă lume. Nu intram în niciun stereotip – nu eram nepopulară, nu eram tocilară, nu eram de bani gata, nu jucam niciun sport de performanță. Eram eu, în unicitatea ființei mele. Nu eram nicidecum modestă. O profesoară foarte dragă mie mi-a spus că ”Modestia e calitatea oamenilor fără alte calități”. Eu nu sunt genul care să se limiteze la o singură calitate, așa că le-am lăsat să iasă la iveală de-a lungul anilor.
  3. Învață să gătești. Serios! Nu e o chestie de femei, barbați sau hermafrodiți. Toată lumea trebuie să știe să gătească. Locul tuturor e în bucătărie. Trebuie să știm să gătim ca să nu murim de foame. Da, poți prăji cartofi și comanda pizza la nesfârșit, dar trebuie să ai acele rețete pe care le prepari cu drag pentru tine sau cei apropiați ție și care să îți hrănească atât trupul, cât și sufletul.
  4. Du-te la dentist când nu te doare nimic! Asta e ceva ce mi se spunea încă de când eram mică și refuzam să fac așa ceva. La ce? De ce să-mi irosesc timpul și să mă bag singură în sperieți când nu mă deranjează nimic? Pentru că trebuie! Când ești adult, te va costa enorm, așa că rezolvă cât poți când ești tânăr și plătesc ai tăi:)
  5. În contradicție cu ce am spus mai sus, învață să fii independent de la o vârstă cât se poate de mică. Nu zic să fugi de acasă la 16 ani, dar nici nu sta cu mămică-ta la 37. Nu vreți să vă pensionați în același timp. Ia-ți un job de vară, învață câte ceva despre responsabilitate și pune-ți bani deoparte pentru micile mofturi pe care nu ți le pot face părinții.
  6. Fii selectiv cu tot în viața ta, pentru că meriți tot ce e mai bun! Nu ai timp de prieteni falși și de relații superficiale. Tratează-te cum te vrei tratat sau cum ai vrea ca cineva să îți trateze copilul. Investește-ți timpul, energia și iubirea în oameni care sunt dispuși să facă același lucru pentru tine.
  7. Nu mai mânca porcării! Jeleurile sunt făcute din copite de vită, iar colorantul roșu e făcut din gândaci striviți. Nu zic să urmezi diete. Sunt niște porcării. Mănâncă sănătos, curat, vegan și nu îți număra caloriile.
  8. Pune totul sub semnul scepticismului. OK, dansează pe Macarena, dar fii informat că e un cântec despre infidelitate.
  9. Îngrijește-ți sănătatea mentală. Dacă ai cum, mergi la psihologul școlii cât ești încă la liceu. E gratis și te va ajuta să afli foarte multe despre tine. În ceea ce privește terapia ca adult, va ajunge să fie destul de scump. Tu decizi ce poți controla și unde ai nevoie de ajutor din exterior.
  10. Găsește-ți modele demne de urmat – în familie, în media sau în cărți și filme. Vezi ce poți învăța din caracterele lor. Modelele mele sunt Sailor Moon, Michelle Obama, Daria Morgendorffer, bunica și profa de engleză din liceu. Da, sunt fete și femei care m-au învățat cum să abordez viața și obstacolele ei. Nu sunt misandrină, doar că nu am un model masculin demn de menționat.
  11. Fă ceva rebel cu look-ul tău! Fie că e vorba de păr, vestimentație sau machiaj, îndrăznește! Pot spune cu mâna pe inimă că nu m-am simțit mai liberă ca atunci când mi-am făcut părul albastru. Aveam 28 de ani, nu 16 și a fost uimitor pentru stima mea de sine.
  12. Găsește-ți chemarea. Dacă nu știi ce vrei să te faci când o să fii mare, adu-ți aminte la ce erai bun la școală și croiește ceva din asta.
  13. Nu-ți fie teamă de ridicol. Cântă melodia ta preferată la karaoke sau în fața prietenilor tăi, joacă o piesă de teatru, imită-ți vedeta preferată. Distrează-te și simte-te bine!
  14. Fă poze și păstrează-le. Așa vei vedea cum evoluezi, ce persoane sunt alături de tine când cutele de pe față se înmulțesc.
  15. Nu te stresa dacă nu ai prieten la 16/17/18 ani. Oricum relațiile de genul nu durează.
  16. Fă sport, nu din obligație, ci din respect pentru corpul tău. Nu toată lumea e făcută pentru alergat. Unora le place dansul, altora pilates iar unele persoane se simt bine făcând yoga sau trăgând de fiare.
  17. Nu-ți lăsa meseria să te definească. 8 ore pe zi nu-ți conturează caracterul. Restul de 16 sunt la fel de importante. Plus că, mulți poartă o mască socială atunci când sunt la serviciu, așa că de ce ai vrea să te asociezi cu cel care e drăguț cu alții doar pentru că e plătit? Asta nu înseamnă că nu trebuie să fii profesionist.
  18. Nu te împrieteni cu colegii de muncă și nu numi pe nimeni de la muncă BFF-ul tău. Oricât de bine v-ați înțelege, sunteți la muncă, nu în timpul vostru liber. Nu zic că astfel de prietenii nu ar fi posibile, dar nu sunt cele mai sincere și pure. Mereu va exista o competiție pe plan profesional, iar fiecare își urmărește interesul.
  19. Nu fi pasiv-agresiv. Nu ai absolut nimic de câștigat dintr-o astfel de atitudine. Spune direct ce te deranjează și nu strica ziua cuiva amintindu-i că a făcut sau nu nu-știu-ce chestie cu X luni în urmă. Te deranjează cineva sau ceva? Spune-i asta. Nu posta pe social media rufele tale murdare. Suntem tentați, vrem să ne eliberăm de nervi și credem că asta e cea mai bună soluție. Când îți trec nervii și vezi chestia aia scrisă acolo, cum te simți? A te maturiza înseamnă să lași în urmă negativismul și să nu lași oamenii să vadă că te-au afectat. Asta a fost una din cele mai grele lecții de viață învățate, dar sper că sunt pe drumul cel bun.
  20. Lasă horoscopul în pace! Nu justifica o atitudine de rahat prin faptul că e Mercur în retrogradă și că tu ești un Taur cu ascendent în Leu care are o personalitate prea puternică și care e foarte încăpățânat și impulsiv. Fii TU, nu zodia ta.
  21. Sună-ți bunicii. Pe asta chiar nu trebuie să o explic.
  22. Tânjește pentru calitate, nu cantitate, din orice punct de vedere. Fie ca e vorba de prieteni, mâncare, îngrijire personală sau marca de hârtie igienică pe care o folosești, alege calitatea.
  23. Pune-ți bani deoparte. Nu știi niciodată când ai nevoie de ei. Poate e vreo urgență, un moft sau ce o fi…e bine să știi că ai siguranță financiară în orice moment.
  24. Tot legat de bani…dacă ești un antreprenor, să nu îți fie teamă să ceri cât consideri că meriți. Nu toată lumea își va permite să lucreze cu tine, dar tu îți știi valoarea și nu ești dispus să faci compromisuri în ceea ce privește calitatea serviciilor pe care le oferi. Viața e scumpă și nu trebuie lași pe nimeni să te trateze ca pe o ofertă specială sau să îndrăznească să negocieze un preț cu tine. Dacă am face asta cu doctorii, în special dentiștii, nu am primi cele mai bune rezultate…ba chiar ar întrerupe colaborarea cu noi sau ne-ar bate obrazul.
  25. Dacă trupa ta preferată vine în România, du-te să îi vezi! Fără discuții! Vei regreta peste ani că ai ratat ocazia.
  26. Nu primi sfaturi de la oameni cu pantofi urâți, mai ales când vine vorba de vestimentație.
  27. Dacă nu vrei să ai copii, nu înseamnă că ești mai puțin femeie.
  28. Nu te speria de o anumită vârstă. Și ce dacă 30 bate la ușă? Ce dacă faci 40? Tot ce e important e să te simți bine cu propria-ți persoană. Societatea ne dictează să facem anumite lucruri la anumite vârste, dar asta nu trebuie să ne provoace anxietate inutilă. Fiecare face ce simte, cât timp nu le face rău celor din jur.
  29. Bea apă și poartă protecție solară. Protejează-ți corpul, sufletul și mintea de tot ce i-ar putea face rău.

giphy

Sigur că au mai fost lucruri utile pe care le-am învățat, dar momentan acestea își merită locul în lista mea aniversară. Acum mă duc să savurez tort, să petrec timp cu oamenii mei dragi și să mă bucur de un nou capitol. La mulți ani mie!

Veganism și compasiune

În 2011 deveneam vegetariană. A fost o decizie luată în timp ce mâncam pui la rotisor. Pur și simplu mi-am pus problema ”De ce mănânc un cadavru?”. Făceam asta de 23 de ani, dar până în acel moment nu luasem niciun fel de măsură și rău îmi pare. Tranziția mea s-a petrecut treptat. Mai întâi am renunțat la carne, am mai mâncat vreo 6 luni pește până în momentul în care nu mai suportam mirosul. De aproape un an mănânc 99% vegan. Mai calc strâmb din când în când, dar asta din cauza lipsei de resurse și, de ce nu, comoditate – se întâmplă ca ceva dulce să conțină lapte praf. Mă apucă din când în când mustrările de conștiință când le consum, dar nimeni nu e perfect și fac tot posibilul să mă îndrept pe calea cea bună.

Cele mai ciudate reacții la dieta mea au fost legate de faptul că nu sunt trasă prin inel sau că nu sunt ruptă de foame. 23 de ani de alimentație aiuristică nu pot fi șterși atat de ușor. În timp, am devenit mult mai atentă la ce mănânc și de unde vine acea hrană și principala mea preocupare era ca nimeni să nu fie nevoit să moară pentru ca eu să trăiesc.

Dar ce am cu laptele? Ce am cu ouăle? Ele nu sunt vii. Ele nu au ochi. Hai s-o luăm așa… De ce lumea bea lapte de vacă și nu lapte de pisică? A doua variantă v-ar putea scârbi, dar e la fel de viabilă ca prima. Puii au nevoie de laptele mamei pentru a crește mari și sănătoși. Acum imaginați-vă cât de aiurea ar fi să vedeți o vacă alăptând un pui de urs. E nenatural – fix la fel cum e și consumul de lapte de vacă de către oameni.

egg

Acum să vorbim de ouă. Ce sunt ele, de fapt? Păi…știți acea perioadă a lunii când femeia eliberează un ovul? Ăla e oul. Sună apetisant? Mă gândeam eu că nu…Să nu mai vorbim de nivelul ridicat de colesterol. În plus, știți ce fețe faceți atunci când vedeți o pată roșie pe oul din tigaie. Da, sânge. Și cu asta am zis suficiente. A, ba nu! În industria producătoare de ouă, puii masculi sunt aruncați într-o mașină de tocat imensă pentru că nu pot face ouă, la rândul lor.

Toată viața am iubit animalele, dar de doar 5 ani și ceva fac ceva ca să demonstrez această afirmație. Și nu, animalele nu vor suprapopula planeta dacă nu le mâncăm – dacă nu e cerere, nu va fi nici producție/ofertă. Destul de logic, nu? Pe lângă etică, un alt motiv pentru care ar trebui să fim vegani cu toții este mediul înconjurător. În loc să hrănim animalele pe care le-am mânca, mai bine am hrăni milioanele de muritori de foame din țările subdezvoltate. E o soluție atât de simplă, dar care e umbrită de ideea că ouăle, carnea și lactatele sunt bune, sățioase, sănătoase și…cel mai periculor cuvânt…tradiționale! Da, pentru că românul ține post 40 de zile, neștiind cu ce să se hrănească în mod echilibrat, dă iama în preparatele tradiționale și nu poate supraviețui fără Colebil și Triferment după aceste mese copioase. Nasol e dacă se ajunge și la urgențe după consumul alimentelor ”de dulce”. Chiar nu e învățare de minte? Animalele nu sunt aici pentru noi, ci sunt aici CU noi.

why vegan

Mi-e greu să concep cum cineva se consideră iubitor de animale când friptura e la ordinea zilei. Cred că pisicile și câinii lor dorm cu un ochi deschis noaptea de teamă…Nu, nu sunt ridicolă. De ce se face diferența asta? Iubim pe Azorel și Pufi dar tăiem mielul, vițelul, găina și porcul, iar carnea de cal e un subiect controversat – nu știm cum să reacționăm la treaba asta. De ce nu avem aceeași dragoste pentru toate animalele și puii lor? Suntem revoltați că în China se mănâncă câini, dar dăm check-in la KFC. Vedeți problema aici? Toate ființele merită să trăiască și nu suntem noi în putere să tragem o linie între simpatic și delicios. Nu sunt religioasă, doar am un simț al dreptății mult prea mare și nu mi se pare normal să avem control asupra necuvântătoarelor.

O altă problemă sunt produsele cosmetice care testează pe animale. Înainte să judec un produs, aflu dacă e cruelty free, apoi mă gândesc dacă îl voi cumpăra și voi susține compania în cauză. Știu că multă lume ridică în slăvi produsele LÓreal pentru cât de bune sunt la preţul pe care îl au. Ştiu asta pentru că şi eu credeam la fel. Problema e că această companie e notorie pentru testele pe animale. Şi mai sunt multe altele pe care nu doresc să le (mai) susţin. Ca să aflaţi ce mărci sunt cruelty-free, puteți oricând să verificați online sau prin aplicații de genul acesta sau pe site-ul CrueltyFreeKitty.

Veganismul nu implică doar alimentația. Implică să nu purtăm piele, blană, fulgi etc. Implică să nu îi susținem pe cei care exploatează animalele. Veganismul e un subiect despre care aș putea vorbi și învăța ani la rândul, dar prefer să împart subiectul acesta pe mai multe articole.

Ca documentare, recomand Forks over Knives și Earthlings.

Iar la întrebarea ”De ce sunt vegană?” pot răspunde simplu: pentru că sunt schimbarea pe care vreau să o văd în lume.

 

 

CityFemme – un proiect de fete destepte (stiu, pentru ca e vorba de prietena mea cea mai buna!)

Sunt aproape noua ani de cand am blogul – sunt departe vremurile acelea in care eram doar o studenta  venita din provincie sa invete jurnalism la Bucuresti. Intre timp am terminat facultatea, m-am mutat de destule ori dintr-o chirie in alta pana cand am gasit un loc caruia pot sa-i spun „acasa”. Mi-am schimbat si serviciul pe care l-am avut ani de zile, iar de cateva luni bune fiecare zi e o frumoasa provocare.

Sunt insa si cateva constante in toata aceasta ecuatie – sunt cateva persoane care mi-au fost alaturi inca din facultate, care fac parte din viata mea si acum pe care sunt sigura ca ma pot baza si in viitor. Una dintre ele este o prietena buna din facultate, care de ceva timp a decis sa inceapa un proiect personal – un site pentru femei numit CityFemme.com.

Am privit-o de la inceput, de la primii pasi timizi, de cand se plangea ca nu stie ce nume sa aleaga sau sa rezolve nu stiu ce probleme tehnice. Dar se apropie usor de jumatate de an de activitate, timp in care a crescut frumos. Acopera o multime de subiecte pentru femei – de la timp liber (recomandari de lectura, de filme, de evenimente) la moda, stil sau sanatate.

pic

Impreuna cu sora ei (alaturi de care a pornit acest proiect), cel doua au scris deja aproape 200 de articole, au facut niste concursuri dragute si au ajuns sa aiba si o pagina de facebook pe care o urmaresc zilnic.

Sper sa va placa si voua!

Impressing people you don’t like

As far as I can remember, I was brought up to cause as little inconvenience to others as humanly possible. Hell, sometimes I used to avoid going into the living room because I knew my folks had friends over. I didn’t want to be a bother and force the adults to acknowledge my existence. Things haven’t changed that much when it comes to my early adult years – I still dread being a bother to others and I still don’t want to cause a stir. You see…behind this smart ass potty mouth, there is this human who wants to be left alone more than anything else in the world. I will not bother you if you don’t bother me – let my personal environment be and don’t cause a glitch in it, thank you very much!

9519812364_246c836e9e_b

 

Lately I have been dreading getting phone calls because I have this feeling that someone wants something from me. Call me paranoid if you will, but life has become a bit too peopley for me, even if it’s mostly over the phone. I don’t want to hear bad news, I don’t care if you need something for me – I just don’t want to do it. Is that weird? Am I losing the people skills I thought I used to have? I’m fairly sure I am becoming more antisocial than I should legally be, but I love my silence. I love not having to deal with people I don’t like and doing what they ask me to. I most definitely love not having to dress in order to impress some people that won’t move a finger to tickle my fancy (see what I did there?). I think I just don’t want any more rules and restrictions and I would love as little human contact as possible.

Impressing people you don’t like is a total waste of time, effort and personality. The only person you should impress is yourself and you should do a damn good job at doing so! Why? Because depression is a bitch and therapy’s expensive.

 

 

 

Are blogs still a thing? (life update)

I remember that back in the day blogs were all the rage! Everyone had one and they even used to post on the daily. I know because I used to be one of those people. I used to think that if my blog were successful, I would get a good job and gain visibility on the web. Gone are the times when I cared about that stuff. I don’t want to kill off my blog completely – I promise to post at least twice a year, even though this might be a promise I will not be able to keep.

rrrr

Enough about that, let’s talk about me! (I’ve always wanted to say that IRL, but somehow it’s not appropriate.) I am well. I cut out most of the negativity from my life, but we all know how roaches never die until you flush them down the toilet, and even then I might be a bit skeptical. I really need to copyright this shit, or else Taylor Swift will steal my ideas for her new album. My best friend got married last week and I was one hell of a bridesmaid! Hey, her words, not mine!:))

My former job got me to the point where I started to hate blogs and posting regularly. Maybe that was due to the fact that I HAD to. Now I don’t have a boss anymore and the only person I answer to is myself. It’s liberating. I have dyed my hair blue, green and a combination of both. It’s been a blast and I can’t wait for the next one! I wore two dresses and a skirt this year and I feel like I deserve a medal for the hard work I put in to be a damn lady! Yes, there are pictures of me wearing them. No, I will not publish them here. That’s what Facebook is for.

8cabeakxi

What I love about personal blogs is that you can rant without anyone interrupting you. What a bad trait that is – how poorly educated can a person be? Don’t even answer that! I used to get in trouble for the stuff I used to post here. Now I am not that worried since I have been on a hiatus for hell know how much time. I doubt people even read my posts. I pretty much post for future me to have a read when she’s bored. I don’t have an audience. I have nothing to sell and nothing to gain or lose.

Today was an interesting day and I will end it with a special song dedicated to someone who made me laugh so hard today I feel like I should send her a special card. Thanks, G! Girl, you’re as funny as you are a bitch!

 

 

When I leave work, I don’t fucking know you anymore

It may sound as if I’m throwing a pity party for myself, but just hear me out! Or read me out, whatever… I work and I work so fucking hard it gives me migraines. There have been days I hated work. Oh, what a shock! Don’t get me wrong, I do my fucking job and I like to think I do it well, but there is only so much one employee can do. I dedicate time and energy into the shit I have to do just to have it done and make everybody (including myself) happy. But the thing is…nobody is ever 100% happy. Even if you do something well, why didn’t you put in the effort to make it perfect? Because I am a fucking human, that’s why!

hand

When that clock indicates me that my working hours are done for the day, I am out that door like a ninja! I don’t know you anymore. You are dead to me until the next day when I have to see you! It’s as simple as that and I am certain you all think the same about me. It’s fine. I don’t fucking care. You do you! I don’t care about your personal life and why you prefer Coke zero over regular Coke. That’s all on you! When you even have the slightest doubt that I might get pissed off if you contact me outside of work with shit regarding work, don’t do it! Don’t do it. I don’t care. Can it wait? Good! I hate this whole “let’s impress the boss” attitude. I can’t do it. I don’t want to impress anyone but myself when it comes to work. If you live for your work, you are a sad person. I have been this person for years. I want to stop. There is life outside of work and I want to live it.

768b779cc461dd25bb6253a946c4f206

From now on, whoever fucking dares to contact me can go choke on a cactus. Is the place burning down? Should I care? Am I the boss? If you answered “no” to all of these, I would suggest leaving me alone. I do not care about what happens when I am gone. End of story.

If you are bored at work, don’t pin it on me. I am out of there and I do not plan on returing unless I have to!

Friend.

Friends are awesome! They’re like family that you will never call dysfunctional. They might have their shit, but maybe that shit is what made you connect. I click with very few people, even though it might seem that I am friendly in person. I have strong feelings. I love and hate with all my heart and I don’t give a fuck with all of my middle finger.

Oana

Oana has been my friend for over 8 years now. We met at university and I can’t believe we still keep in touch regularly despite our hectic schedules at work. I love how we always pick up where we left off even though we haven’t talked in a while. It must mean this friendship is something special. I am never afraid to tell her how I really feel about anything and everything. My honesty never hurt her. She always smiled or laughed when I told her my stone cold opinion about this and that. For instance, about marriage. She’s getting married this fall and you will never guess who her maid of honor is. Yep! It’s me! Now that is an honor I am not sure I am ready for. I am not one for weddings. They cramp my style, but for her I will make an exception…and wear a damn dress. I will not mind the color because I love her. There, I said it! I have told her time and time again that I feel like she is rushing into this marrying shit, but if it makes her happy, then who am I to argue? We try to catch up by sending each other early morning messages and we manage most of the time. It’s a pretty big deal when we actually get to meet up. It’s like an event I prepare for weeks in advance. What I am sure of is that our friendship will always be safe and sound no matter how busy we are. That’s pretty damn special if you ask me!

finger-friends-wallpaper