Mă suni pentru că-ți pasă sau pentru că vrei ceva?

Sunt genul de om care nu are mulți prieteni și care a afirmat asta sus și tare. Mulți îmi pot spune “Ce-ai, măi? Tu te înțelegi bine cu toată lumea!”. Asta e o concepție total eronată. În realitate, eu pot porni conversații foarte ușor și probabil de aceea oamenii mă consideră sociabilă. Nu sunt persoana căreia îi sună non-stop telefonul pentru că oamenii vor să vorbească cu mine total dezinteresat. Nu sunt persoana care să fie invitată la petreceri sau ieșiri în grup. Sunt persoana al cărei nume se uită cel mai repede.

E adevărat că există perioade ale anului în care mă simt atât de băgată în seamă încât nu mai am timp să respir. Asta se întâmplă în perioada ianuarie-februarie și mai-iunie, mai exact, în sesiunile de examene. Dacă am și eu o restanță comună cu ei, oamenii mă caută și prin septembrie. Unii oameni mai sunt ipocriți să mă întrebe ce fac. De ce mai întrebați când știu că nu vă pasă? Spuneți scurt ce vreți și lăsați-mă în pace! Apreciez mai mult asta decât să-mi mâncați mai multe minute din viață prefăcându-vă că vă pasă de “ce mai fac eu”.

Și mai trist e când mă sună lumea din greșeală. Chiar adineauri m-au sunat bunicii și mi-au zis: “A, tu erai?”. În timp ce scriam postarea asta parcă mai era nevoie de încă un motiv pentru care mă simt nașpa la telefon. Iată că l-am primit! Mulțumesc bunicilor că am reușit să mai scriu un paragraf pe blog!

Odată mi-am uitat unul din telefoane acasă cât am mers la cumpărături. Cât eram acolo, îmi puneam problema “Să vezi câte apeluri am să ratez și cum oamenii ăia se vor supăra că nu le-am răspuns…”. Prostii! Am ajuns acasă și nu am avut niciun apel ratat. De ce mi-am mai pus problema? Nu era sesiune, nu era zi de teme. De ce să primesc un telefon când lumea nu are nevoie de mine? Nici nu-mi mai puneam problema de oameni care vroiau să mă sune doar ca să mă mai audă. Eventual Raluca, colega mea căreia îi mulțumesc că îmi e și prietenă.

În afară de bunici și părinți, puțină lume mă sună pentru că le pasă. Una din aceste persoane e Vlad și pentru asta îi mulțumesc. De 2 ani vorbim zilnic la telefon și mă bucur că discuțiile cu el sunt dezinteresate și extrem de plăcute. Mulțumesc încă o dată că ai fost acolo acum 2 ani!

Prietenii adevărați îi număr pe degetele de la o mână. Cunoștințele pe firele de păr.

Cineva chiar mă iubește!

Anca: Raluca, mă doare (*orice*) atât de rău!

Raluca: Ai pățit ceva?

Anca: Nu știu, dar sunt pe moarte!

Raluca: Aoleu! Iar?

Recunosc cu cea mai mare sinceritate că am momente dese de ipohondrie. Mă doare ceva, automat diagnosticul meu e moartea! Și Raluca e trezirea mea la realitate. Nu mă lasă să-mi plâng de milă de ea. Aștept să spună ea ceva de genul “sărăcuța de tine” și apoi să-i dau replica de om puternic “voi fi ok”. Așa îmi demonstrez că sunt demnă de milă și că mă pot mobiliza.

Moartea nu are nicio șansă să mă atingă atâta timp cât o am pe Raluca prietenă. Îi poate spune “Bă, ai turmentat-o destul pe fata asta de-a lungul vieții! Hai beși la oameni care chiar merită să moară!”. Și astfel, am dovada logică cum că voi trăi veșnic. Ce bine e să ai o prietenă care ar alunga și moartea pentru tine…

Raluca mi-a zis că o fac să zâmbească chiar și când e supărată. Dumnezeule, chiar am puteri magice! Fac oamenii să râdă sau măcar să zâmbească. Știam eu că nu am fost pusă pe lumea asta degeaba! De aceea sunt oameni ca Raluca, Oana și Corina care îmi amintesc mereu de ce exist. Sună incredibil de siropos și știu că nu e genul meu să mă exprim mereu așa, dar când vine vorba de oameni pe care-i iubesc, ați fi uimiți să vedeți că sunt o dulceață de fată. Nu am să vorbesc despre cât îmi vine să bocesc că terminăm semestrul ăsta și nu o să ne mai vedem decât la Sfântu’ Așteaptă.

Raluca, ne vedem mâine și așteaptă-te să te mai disper cu ipohondria mea:))

Ia uite cum am arăta noi în versiunea manga…

Raluca, mulțumesc pentru că mi-ai arătat că o colegă îți poate fi și prietenă.

Te pup, te iubesc și te cinstesc la un covrig în ziua bursei:)) Știi de pe acum!

Google experiment

I was bored and wanted to post something new here. So what better way to do that then google something random? And so I did! I opened google and typed “why do I” and see what I would get. And here are the results:

Four nipples?! Are you kidding me? Who has four nipples? Cats? Dogs? Or do they have 6? For all I know, they sure can’t google that. Man, if you have four nipples, it sure suckes to be you! Go see a doctor or something. That shit seems serious, considering the fact that humans are ment to have only two.

Why do companies have project management productions? Let’s google that and find out. It says here that “The project manager’s role in a nutshell is the overall responsibility for the successful planning, execution, monitoring, control and closure of a project.” I’m happy to know that I answered the question on over 200 milion people’s lips. I feel important and usefull.

Who hits themselves with a hammer? Apparently almost 5 milion people do! Why? Why? And why on Earth do you google that? You’re probably hitting yourself with a hammer because you found out that Google doesn’t performe miracles. I’ll tell you one thing, son…Google doesn’t performe miracles, but it sure makes one hell of a good entertainment source. Let go of that hammer and stop using Google for such nonsense! Or do it…for my amusement!:))

“Why do I love you” is an awesome song performed by the boys in Westlife. They’re having the same dilemma as 370 milion people. I don’t know what to say. People love. It’s life! We love some people because they are lovable, adorable and make us happy. I can’t say no more. Love and don’t ask yourself why. You’ll ruin the feeling.

Here is the Westlife song:

Enjoy!

Farting comes natural. And here are the causes. I’m not a specialist when talking about farts. Case closed!

Why do you feel so sad, you ask? I’m not sure, but with the economy dropping like this, and with the global warming and all, life can suck, so maybe that’s why you feel so sad. Happy to be of help!

I saved the best search for last! “Why do I have no friends?” is a question I often ask myself as well. People are hard to trust. Maybe you can have two or three good friends your whole life. Even the persons you thought were going to be your BFFs for life may turn out to be such bastards. They promise you they would be your friends forever, and once you go to college, they will barely remember your name or how they met you. So maybe you’re starting college now and that’s the reason you have no friends. No worries, once you get to know other people, you will make new friends. Hopefully, some of them will be friends with you forever if you keep in touch more often.

Try this fun experiment by typing the beginning of random questions and see what you get! Have fun! I know I did!

A categorisi sau a nu categorisi. Iepure sau tigru?

Mie nu-mi iese! Nu am talentul special de a ordona și a categorisi lucrurile. Unii oameni își pun hainele în șifonier după mărime și culoare. Eu zic mersi să fie în șifonier și nu atârnând pe uși. De asemenea, unii își pun cărțile, jocurile și filmele pe categorii sau într-o ordine alfabetică. Eu îmi pun lucrurile la grămadă și niciodată nu găsesc ceea ce-mi trebuie. Trebuie să stau să caut și să mă întreb dacă mai posed acel lucru. Pe scurt, sunt varză la organizare și categorisirea lucrurilor mele. Asta mi s-a spus din copilărie. Măcar acum am devenit conștientă de treaba asta. Pe vreme aia urlam “De ce te iei de mine? Lucrurile mele sunt frumos aranjate!”. Nu spun că nu am avut tentative de a categorisi lucruri. Măcar nu bag muzica și filmele în același folder…deci cam asta ar fi întreaga mea experiență cu ordinea pe laptop.

De când am aflat că pe yahoo messenger poți face anumite grupuri, am zis “hai să separ colegii de prieteni și de oamenii cu care nu prea vorbesc și așa mai departe!” că nu pot fi toți friends. Amuzante au fost acele grupuri create. Mă gândeam…cum să numesc grupul de oameni cu care sunt doar cunoștință și nu chiar prietenă? Lipsa de originalitate și-a spus cuvântul! Drept urmare, acel grup se numește acum “cunoscuți, deci nu prea prieteni”. Patetic, dar adevărat! Nu sunt prietenă cu oamenii ăia. Poate am fost cândva, dar acum nu mai sunt și nu mai am de ce să îi las în grupul numit “Friends”. E ciudat că, în ultima vreme, grupul de “Friends” e din ce în ce mai gol, pe când cel de “cunoscuți, deci nu prea prieteni” devine prea numeros. Încă am oameni în lista de “Friends” cu care nu prea vorbesc. Și mă întreb: “De ce vă țin în lista asta? Voi nu îmi sunteți prieteni. Sunteți doar oameni cu care nu mă înțeleg neapărat rău!”. Întradevăr, sunt și oameni care-și merită locul în lista aia, dar sunt prea puțini…

Evident, există și o listă numită “FJSC” cu oameni de la facultate. Complicat va fi că, odată cu terminarea facultății, trebuie să-i repartizez pe oamenii ăia în alte liste. Cine intră la “Friends” și cine intră la “cunoscuți, deci nu prea prieteni”? Pe de altă parte, aș putea lăsa lista aia amintindu-i de unde îi cunosc pe respectivii. Așa mi-am simplificat munca.

“Cunoscuți, deci nu prea prieteni” e un grup de oameni cu care nu prea vorbesc, dar pe care nu-i urăsc neapărat. Pentru oameni pe care nu-i suport sub nicio formă sau cu care nu vorbesc aproape deloc am o rubrică mai mult decât specială. Ea se cheamă “javre și oameni de căcat”. Nu știu de ce mai țin oamenii ăștia în lista de messenger. Probabil o să îi șterg. Dacă citești asta și te întrebi “Mamă, oare pe mine în ce categorie mă are?” și știi că nu ne înțelegem bine…te anunț că ești oriunde altundeva în afara rubricii de “Friends”. Asta ca să-ți ușurez munca în gândire.

Apropo de categorii…animalul ăsta ce e? Tigru sau iepure?

Dacă ai stat să te gândești la răspuns, atunci mă înțelegi cât de greu îmi e să categorisesc…

Am stat să mă gândesc și în ce categorie să bag postarea asta. Evident că am ales ” Uncategorized”.  Previzibil!

Și Oscarul merge la…

Mine!!! Bine, nu chiar Oscarul, dar un premiu important pentru suflețelul meu, primit de la draga mea prietenă, Oana. Premiul se numește “The Superior Scribbler Award”, ceea ce s-ar traduce ca fiind “Premiul Scriitorașului Superior”. Sună șmecher și mă bucur că am câștigat o asemenea distincție. (*Asta sunt eu fiind orice în afară de modestă*). Motivul pentru care am primit premiul ăsta e că, zice Oana, discuțiile cu mine sunt întotdeauna o plăcere. Cum să nu vrei să dai premiul mai departe? Apropo…mulțumesc, Oana!

Ce trebuie să fac mai departe?
1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie să dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali;
2. Fiecare S.S. trebuie să își creeze o legatură pe net la blog-ul (și autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul;
3. Fiecare S.S. trebuie să își prezinte premiul pe blog și să adauge un link la acest post, care ne explică ce este cu premiul;
4. Fiecare S.S. trebuie să posteze aceste reguli pe blog-ul lui.

Dau premiul mai departe la următoarele persoane:

1. Vlad, pentru că îl iubesc din tot sufletul și pentru că îmi doresc să posteze mai des pe blog.

2. Mike, pentru că tocmai a făcut primii pași în blogosferă și merită încurajat!

3. Oana, pentru că m-a onorat cu acest premiu și mi se pare normal să i-l ofer și eu.

4. Corina, pentru că e cel mai mare fan al lui Hello Kitty și trebuie să inaugurăm cumva intrarea ei în blogosferă.

5.Silvia, pentru că îi citesc blogul cu plăcere și așa văd cele mai noi ședințe foto ale lui Lady Gaga.

Pentru a vedea de unde vine ideea inițială cu acest premiu, vizitați blogul The Scholastic Vibe. Enjoy!

That’s what friends are for

O melodie celebră suna ceva de genul:

I’ll be there for you
When the rain starts to pour
I’ll be there for you
Like I’ve been there before
I’ll be there for you
‘Cuz you’re there for me too…

Credeam că  melodia asta era  dedicată doar prietenilor adevărați care nu te-au dezamăgit și nu te vor dezamăgi niciodată. Așa și e, doar că eu credeam că astfel de oameni nu există, sau sunt foarte rari.  Azi am realizat că am parte de o astfel de prietenă de care sunt foarte mândră. Datorită ei, expresia “nu te lasă la greu” s-a transformat în “nu te lasă, oricât de greu ar fi bagajul tău”. Am apreciat enorm gestul ei de a veni să mă ajute cu bagajele fără ca eu să îi cer asta. Nu multă lume ar face treaba asta și de aceea Oana merită toate laudele, atât pe blog, cât și prin viu grai.

Am intrat în 2010 cu 2 prietene în minus, dar așa am învățat să prețuiesc oamenii de calitate. Prefer oricând calitatea în detrimentul cantității. Ce rost are să ai mulți așa-ziși prieteni și niciunul să nu îți sară în ajutor când ai nevoie de ei? Nu am nevoie de prieteni de beție (în principiu pentru că nu beau, dar ați prins ideea), n-am nevoie de prieteni sezonieri sau de cei care uită de tine după liceu, respectiv facultate.

Nu am chef să devin foarte sentimentală. Și în niciun caz pe blog. Am vrut doar ca acest post să fie dedicat uneia din prietenele mele de suflet căreia îi mulțumesc pentru gestul ei de azi.

Mulțumesc, Oana! Ești o fată deosebită și sunt mândră că ești prietena mea!

Asta e pentru tine:

La mulți ani!…și recunosc că m-am înșelat

Am zis că Revelionul o să sugă. M-am înșelat, ce-i drept! M-am simțit bine alături de oameni drăguți: prietena mea Sandra, prietenul ei Radu și mama Sandrei. Cine a zis că nu se poate un Revelion restrâns, dar cu oameni ok? Bine, nu o să încep să povestesc, doar vroiam să mă contrazic oficial.

Aseară îmi făceam, în gând, o listă cu dorințele pe noul an. Ia-mă, Doamne, dar multe chestii îmi mai doresc pentru 2010! Și eu care îmi spuneam cândva că sunt modestă…ce căcat! Mă mint pe mine dacă mai spun prostia asta. Eu vreau multe! Eu vreau tot! Vreau să văd toate Statele Americii, vreau să zbor până în Australia ca să mănânc lamingtons de la mama lor, vreau să-mi iau licența și vreau casa mea! Nu-mi pasă cât de SF or părea dorințele astea, dar mă gândesc dacă o să strig în gura mare, cineva mă va auzi și dorințele astea se vor îndeplini!

Iată cum Anca trece peste sindromul pesimismului cronic și visează fără să-și zică singură că e proastă! Ăsta da un pas important! Mă maturizez! (*hohote de râs*) Trecând la lucruri serioase…sunt fericită că am scăpat de 2009. A fost un an nasol și profit de un nou început. Logic, nu-mi voi face niciun plan pentru anul ăsta. Pentru că eu nu sunt omul planului. Vreau să mă bucur de lucrurile întâmplătoare, spontane și frumoase! Vreau să nu mă apuce depresia când o să văd cât am de învățat la licență sau câte teme am de făcut ca să intru în sesiune. Minte limpede și total destresată! Bine, nu chiar total…Eu de felu’ meu sunt paranoică, deci nu vreau să nu ajung să nu mă mai recunosc. Mă voi panica în limita bunului simț. Sper să mă pot ține de chestia asta.

Când îmi spuneam “în 2010 vreau să slă…”, nu ajungeam să termin fraza pentru că mi-am amintit cât de leneșă și inconsecventă pot fi să fac exerciții fizice și cure. Așa că mă las pe voia sorții. Dacă mi se pune piticu’, o să fac ceva. Dacă nu, tot e criză și vom avea din ce în ce mai puțin de mâncat. Nicio problemă! Are natura grijă de sănătatea mea! Oricum, dacă ceva nu e bun, stomacul meu va resimți asta și îl va borî. Ok, am fost suficient de scârboasă în paragraful ăsta…Dacă a apucat cineva să citească până aici, îi mulțumesc!:)

Câteva zile nu am avut net, deci scuze că n-am mai postat (*cui dracului cer eu scuze aici? chiar mă citește lumea?*), altfel aveam un post nou cam în fiecare zi.

Cam atât pentru prima zi din 2010!

A, vreau să-i mulțumesc lui Lady Gaga, pentru că fără ea, blogul meu nu ar avea cititori! Mulțumesc, Stefani Joanne Angelina Germanotta! Un 2010 genial să ai! Să faci cât mai multe chestii ca să scriu de tine!:D

No more internet.

I’m going to write in English because without romanian letters I don’t feel like I’m writing in my language. Anyway…I lost the wireless signal in my living room. I hate posting from my brother’s computer. It’s a thing of mine…

I don’t know if someone actually cares if I post something or not.

Coming home wasn’t the happiest experience of this holiday season. Ok, I get to see my family and cats, bla bla bla, but I realise that I have so little friends here. You’re probably wondering: “You have firends?”. I know. I keep asking myself the same thing every time I need them.

To make this short: My Christmas is gonna suck and so will my New Year’s.

Sucks to be me.

I know.

You don’t care.

Neither do I.

The Internet is for porn!

Mulți bloggeri au chestia asta ca post și se pare că a venit ziua în care și eu voi face publice gândurile ascunse ale celor care mă citesc, din plăcere sau din greșeală.

Untitled

Da, eu sunt site-ul ăla de wordpress care o toacă pe Lady Gaga. M-ai prins! Guilty as charge! Acum chiar mă întreb…blogul meu chiar e amuzant, nu? De ce altfel m-ar găsi lumea după “lol”? Evident că sunteți niște obsedați care vreți porno. De aia există internetul, de aia există google. Să găsească lumea porn. Nu servim pornografie azi, avem doar surogat de sex tape cu Miley Cyrus. Sper să vă placă! Ce e și mai trist e faptul că lumea nici nu știe să spună/scrie ce anume vrea. Nu vei găsi niciodată “hannah montana haveing sex”…eventual “hannah montana having sex”, dar nici pentru asta nu garantez nimic. Ori ești analfabet, ori nu ai vârsta necesară vizionării unui film porno.

E scârbos cum unii vor filme cu minori. Miley Cyrus are 17 ani, în caz că nu știați! Obsedaților!

Cum sunt cel mai mare “fan” al lui Lady Gaga, cei ce vor să afle bârfe, noutăți și “dirt” despre ea, vin la mine pe blog. E ciudat cum mulți sperau ca Gaga să fie moartă într-o baltă de sânge.

Untitled2

Voci proaste avem, best friends avem, Băseasca este din belșug, de Lady Gaga nu ne mai săturăm, iar Kanye West a devenit sinonim cu “a întrerupe” sau “douchebag”. Dar psihopaților care vă uitați la OTV sau dracu știe ce…voi aveți obsesia morții! Vreți să vedeți numai sânge, sex, violuri, scandaluri, spânzurări. De aia există blogul meu să vă satisfacă nevoile, cât poate și el, săracul…

Acum revenim la agramați și alte inepții…Cum căcat să scrii “adoa” când vrei să re referi la “a doua”. Cred că nu mă enervam așa tare dacă ai fi scris “clasa 2”. Mai înțelegeam…dar așa, mă? Dă-o-n căcat de treabă!

Nu cred că pot să vă ajut cu desenarea nasului lui Michael Jackson. Sunt tutoriale pe youtube cu chestia asta.

No, Lady Gaga is alive and kicking!

Moving on…

Untitled3

Există melodia “drum drum” și nu știu și eu? Mi-e lene să dau google la tâmpenia asta ca să aflu. Lady Gaga (din nou!) a fost brunetă, dar s-a vopsit blondă ca să nu mai fie confundată cu Amy Winehouse. Trăiască Wikipedia! Recunosc că Lady Gaga arată de căcat fără machiaj, asta aș căuta și eu pe google. Elena Băsescu deja e subiect vechi, l-am parcurs la punctul 2. Da, Lady Gaga is a freak! Ce tot dracu’ zic eu pe blogul ăsta?

În schimb, cineva chiar s-a prins cum stă treaba cu sexul ăla. Da, se zice having! Felicitări, dar tot nu o să o vezi pe Miley făcând chestia asta publică. Vă place Hannah Montana, văd. E bine, e foarte bine! Nu știu ce să cred în legătură cu search-ul “lady gaga dick”. Vroiai să știi dacă Lady Gaga has a dick sau dacă she likes dick, sau dacă vrea un dick? Răspunsul la fiecare din aceste întrebări este DA! Te-am lămurit, mai treci pe la noi pe la blog!

Oare erai curva? Nu știu, dar din moment ce cauți așa ceva înseamnă că știi tu ce știi. Oi fi, mai ales dacă ai făcut prostii. Dar dacă regreți, încă sunt șanse pentru tine! Iată că pe My Own Moon dăm și vești bune tinerelor pierdute. Nu, Kanye West încă trăiește, deși nu am mai vrea chestia asta. Băi, nimeni nu a murit! Serios acum, terminați cu chestia asta. Căutați pe Wikipedia dacă respectiva vedetă are un an al morții. Atunci sigur vă veți prinde că nu mai e printre noi. Da, Kanye e un dumbass și chryssu22 era id-ul de messenger al unei prietene, dar nu-l mai are, așa că nu mai dați add.

Așadar, ne-am convins a mia oară că The Internet is for porn, lucru care nu mai are nevoie de nicio demonstrație.

Băi, căutați și voi chestii mai deștepte prin care să dați de mine!

99 random things about me

Am tot văzut chestia asta pe multe bloguri și cum nu mai am inspirație de articole noi si fascinante, hai să văd dacă reușesc să scot 99 de detalii despre mine.

1.Mă numesc Anca.

2.Am 21 de ani.

3.Locuiesc în Râmnicu Vâlcea.

4.Dar învăț în București.

5.La Jurnalism.

6.Vreau casa mea.

7.Vreau să plec din Vâlcea, eventual și din România.

8.Îmi place să desenez.

9.Am 2 pisici.

10.Am cont pe Deviant Art

11.Și pe Youtube, dar nu îl folosesc decât ca să comentez clipurile altora.

12.Sunt cel mai mare fan Sailor Moon.

13.Vorbesc mult.

14.Vorbesc mult despre Sailor Moon.

15.Desenez 90% manga.

16.Urăsc manelele, maneliștii și cocalarii.

17.Mi-am dorit să fiu reporter încă de la grădiniță când toți ziceau că vor să se facă doctori.

18.Urăsc politica.

19.I-am scris Elenei Băsescu.

20.Vreau să avem o femeie ca președinte.

21.Sunt o feministă convinsă.

22.Am jucat-o pe Scufița Roșie.

23.Am spus “Ăla-i căcat?”  în timp ce mâncam un sandwich și mă holbam la un perete.

24.Oamenii din jurul meu au râs cu ochii în lacrimi.

25.Sunt ușor paranoică.

26.Nu îmi place să mi se facă poze.

27.Nu vreau să prezint știri, mai degrabă prefer să le transmit de la fața locului.

28.Port ochelari și îmi place.

29.Am vrut cândva să cânt.

30.Am cântat în fața clasei la ora de dirigenție.

31.Sunt foarte greu de impresionat.

32.Am fobie de clovni.

33.Urăsc vara din cauza căldurii.

34.Sunt născută vara.

35.Și eram ofticată că nu puteam servi bomboane la școală din cauza asta.

36.Mi-a trecut.

37.Urăsc PR-ul.

38.Adică meseria.

39.O asociez cu pupatul în fund.

40.Îmi pare rău că termin facultatea la anu’.

41.Îmi place să dorm până târziu.

42.Deși uneori mă simt vinovată.

43.Aș muri fără muzică bună.

44.O ador pe Kelly Clarkson.

45.Și pe Michael Jackson, may he rest in peace.

46.Vorbesc romgleza fluent.

47.Adică încep o frază într-o limbă și o termin în alta.

48.Nu fumez.

49.Nu beau alcool.

50.Îmi plac filmele Disney.

51.Trebuie să văd un film înainte de ora 22:00 ca să nu adorm aproape de final.

52.Oricât de interesant ar fi, mă chinui să rămân trează.

53.Sunt destul de băiețoasă.

54.Nu am purtat niciodată tocuri.

55.Și nici nu cred că voi face asta.

56.Îmi place serialul Friends.

57.57 e biletul pe care l-am tras la română oral.

58.Îmi plac trandafirii.

59.Mi-e frică de durere.

60.Nu mă încântă să stau la gazdă.

61.Am schimbat 3 gazde în 2 ani.

62.Nu cred în Moș Crăciun.

63.Nici în Zâna Măseluță.

64.Nu mi-a plăcut Twilight.

65.Dar mă amuză Twilight Spoofs.

66.Vreau să călătoresc în toată lumea.

67.Vreau să am și vlog și să am ce zice.

68.Dar nu știu să editez  video.

69.Sunt căpoasă și renunț ușor.

70.Îmi plac iepurii.

71.Îmi iubesc prietenul.

72.E cel mai frumos băiat din lume.

73.Îmi plac lepșele cu premii.

74.La una am câștigat.

75.Dar încă aștept premiul.

76.Îmi place verbul “to Chris Brown (somebody)”.

77.Îmi urăsc al doilea prenume.

78.Vroiam să îmi aleg singură prenumele.

79.Ador dulciurile.

80.Urăsc muștarul și maioneza.

81.Aș vrea ca lumea să nu mai fumeze.

82.Aș vrea să nu mai aud de crize financiare sau de orice fel.

83.Îmi place să văd poze cu vedete nemachiate.

84.Îmi sporesc încrederea în sine.

85.Am venerat Cartoon Network până să dubleze vocile în română.

86.Preferatele mele au fost și vor fi The Jetsons și The Flintstones.

87.Și The Flintstones meet The Jetsons.

88.Culoarea mea preferată e verdele.

89.Da, sunt eco.

90.Era să zic emo.

91.Am jucat un rol de emo kid.

92.Sunt împotriva operațiilor estetice.

93.Uneori vorbesc urât.

94.Folosesc cuvântul “căcat” foarte des.

95.Îmi place să zic NU.

96.Vreau să scriu la o revistă pentru femei.

97.Diferită, nu piți.

98.Vreau să reînvăț germana.

99.A, am terminat deja?:)