jump to navigation

When I leave work, I don’t fucking know you anymore January 28, 2016

Posted by Anca in Ideas, Uncategorized.
Tags: , ,
add a comment

It may sound as if I’m throwing a pity party for myself, but just hear me out! Or read me out, whatever… I work and I work so fucking hard it gives me migraines. There have been days I hated work. Oh, what a shock! Don’t get me wrong, I do my fucking job and I like to think I do it well, but there is only so much one employee can do. I dedicate time and energy into the shit I have to do just to have it done and make everybody (including myself) happy. But the thing is…nobody is ever 100% happy. Even if you do something well, why didn’t you put in the effort to make it perfect? Because I am a fucking human, that’s why!

hand

When that clock indicates me that my working hours are done for the day, I am out that door like a ninja! I don’t know you anymore. You are dead to me until the next day when I have to see you! It’s as simple as that and I am certain you all think the same about me. It’s fine. I don’t fucking care. You do you! I don’t care about your personal life and why you prefer Coke zero over regular Coke. That’s all on you! When you even have the slightest doubt that I might get pissed off if you contact me outside of work with shit regarding work, don’t do it! Don’t do it. I don’t care. Can it wait? Good! I hate this whole “let’s impress the boss” attitude. I can’t do it. I don’t want to impress anyone but myself when it comes to work. If you live for your work, you are a sad person. I have been this person for years. I want to stop. There is life outside of work and I want to live it.

768b779cc461dd25bb6253a946c4f206

From now on, whoever fucking dares to contact me can go choke on a cactus. Is the place burning down? Should I care? Am I the boss? If you answered “no” to all of these, I would suggest leaving me alone. I do not care about what happens when I am gone. End of story.

If you are bored at work, don’t pin it on me. I am out of there and I do not plan on returing unless I have to!

Despre fetele proaste July 3, 2011

Posted by Anca in The world I live in.
Tags: , , , , , , ,
2 comments

Titlul ar fi fost cu mult diferit dacă nu alegeam să mă cenzurez… Sunt convinsă că există foarte mulți băieți care au ajuns la capătul răbdării când îți aud prietenele zicând “Iubiiiiiiiiiii, vreau aia, vreau aia!” și eu, ca fată, îi înțeleg. Dar de ce în secolul al XI-lea încă presupunem că bărbatul/băiatul trebuie să facă totul în relație? Să cumpere chestii pentru amândoi, să îi aducă “prințesei” mici cadouri și atenții. Nu spun că nu e frumos ca el să facă asta, dar e și mai frumos ca gestul să se întoarcă.

Din păcate, cunosc astfel de specimene de fete proaste. Locuiesc la mai putin de 15 metri distanță de mine și consideră că dragostea adevărată costă bani și că e normal ca prietenul să te ajute (asta ca să nu spună “să te întrețină”). Bullshit la drumul mare! Bine, și ei sunt proști că acceptă asta și le e teamă că nu vei mai sta lângă ei dacă nu îți mai dau bani. Ca o persoană care vrea egalitate între sexe, nu mi se pare normal să ai pretenții să primești bani doar pentru că ești fată. E foarte frumos când primești o floare, un cadou mic, o ciocolată, dar nu e ceva ce ar trebui să se întâmple săptămânal! Ar trebui să se mai schimbe foaia din când în când și să le mulțumim și noi prietenilor noștri că sunt alături de noi și să le facem cadouri mai des de 2-3 ori pe an. Hai să ne imaginăm cât de stupid ar fi să auzim de la prietenii noștri “Iubiiiiiiiiiii, vreau aia!”…Cum sună? Unele fete se gândesc că numai ele au dreptul la replica asta. De ce să nu aibă și ei dreptul la un mic moft?

Inserați imagine scârboasă aici...

Nu mi se pare normal ca un membru al relației să facă toată munca. O relație e ca o echipă, iar membri săi se ajută reciproc pentru a crește împreună și pentru a deveni mai buni pe toate planurile. Nimeni nu întreține pe nimeni. De fapt, verbul “a întreține” a căpătat o conotație negativă pentru mine. A întreține o persoană ar avea de-a face cu a întreține curățenia. Ciudată legătură, dar așa mi-o imaginez eu.

E amuzant că atunci când fetele proaste nu sunt în nicio relație, încep să-și descrie partenerul ideal: cu bani, casă și mașină. Înțelegerea sau inteligența sunt de mult uitate. La naiba, unele nici la vârstă nu se mai uită! Da, Monica Gabor, tu ești une exemplu elocvent pentru asta!

Femeile și fetele ar trebui să muncească pentru ceea ce-și doresc și să fie suficient de deștepte încât să realizeze că nu au nevoie de nimeni să le ofere lucruri materiale în schimbul “iubirii adevărate”. Pentru acele fete:

Why I hate Facebook September 18, 2010

Posted by Anca in Uncategorized.
Tags: , , , , ,
3 comments

This may come off as weird because I have a Facebook account and I check it on a regular basis, but I have my reasons for hating the site.

First of all, I hate it when Facebook suggest who I should be friends with. What the hell? I don’t care if we have 50 mutual friends and we both like Hannah Montana! I still don’t know you and I don’t want to add you as my friend. A few weeks ago I had the dean of my former college suggested as a friend. I understood where that was coming from, but I still don’t want to be friends with him! Also, Facebooks recommends a lot of pages I “might” like. I admit, some of them are according to my tastes, but others are just plain ridiculous!

Another thing I hate about Facebook is that it gives some people the opportunity to brag. People brag their asses off on Facebook and they love it! I wonder if they would do that in real life and shouting it out to their 467 friends. Just immagine someone preparing their microphone and yelling “Attention friends, I want each and every one of you to know that I just got back from downtown New York and it was awesome!”(this being applied to those people who don’t normally live in New York). For those third world friends in your list that have never been outside Europe or their shitty country, that’s the kind of bragging they don’t need to hear. They might feel bad enough that they are stuck in their crappy country with no money to take a vacantation far west. I’m not telling you not to share any news at all, but when you know others aren’t as fortunate as you, try and keep it on the low. Call me crazy, but I hate it when my Facebook updates are full of bragging news.

Another part of bragging on Facebook is when people make special albums of awesome places they’ve visited. For me, it’s painful to browse through those photos because I’m one of those third world kind of friends. I know this is an envy overloaded paragraph, but I believe a lot of people can relate to this. If not, feel free to delete me as a friend. You’d be doing both of us a favour! Don’t get me wrong, albums and status updates are a great way to express your personality. You can update people on important stuff or share your thoughts through a status update, but don’t brag about shit that might make other people feel bad. Also, an album or a few photos are a good way to remind your friends how you look, considering the fact that you don’t get to see them as often as you would want to. And maybe one of the reasons is because those friends are too busy. Well they don’t seem too busy to facebook. Why not meet up, instead of commenting on a status update or an album.

Speaking of meetings, I’m sure everyone gets those invites to events that aren’t even in your area. I, for one, am tired of RSPV-ing as Not Attending every time I get an invite. Some of the invites are useless. I once got an invite for the year 2013. I don’t think I need to be invited to a new year. Everyone’s invited and the new year will come either we like it or not. I won’t even begin to rant about the stupid invitations to events that people don’t gove a crap about.

Relationship status changes on Facebook are like an online love story that everyone can watch. The most dramatic changes are the one from “Married” to “Single” or, even worse, “Widowed”. God forbid the last one! What I don’t understand about relationship statuses on Facebook is the “It’s Complicated” one. What’s so complicated about that relationship? You like him, but you don’t know if he likes you back? Are you just fuck buddies? Do you fight all the time and you want people on Facebook to know about that? Are you in an on and off relationship? What makes some relationships complicated on Facebook? I’d love to get an answer to that one day. Another funny thing I found on Facebook is when people have their relationship status “It’s complicated with…”. So I guess the other person knows that your relatonship is complicated. Maybe  you’re both complicated, or baybe just one of you. But why do people express their complicated status on the internet? Do they think that their Facebook friends are going to solve their problem and their status will not be that complicated anymore? Many questions that need answering. I sure hope someone will take some time out of their day to answer at least one of them.

That’s my two cents for now on why I hate Facebook. Don’t get me wrong now. I like updating my profile with the stuff I wrote on my blog or a new drawing on Deviant Art. I like keeping in touch with friends and sharing funny or interesting videos on my wall, but those above were the stuff I hate on Facebook.

Dorințe care nu au putut fi împlinite August 25, 2010

Posted by Anca in Uncategorized.
Tags: , , , , , , , , , ,
7 comments

După vorba lui Forrest Gump, “Life is like a box of chocolates; you never know what you’re gonna get”, am realizat că viața nu ne oferă mereu ceea ce sperăm. Adică, în acea cutie cu bomboane de ciocolată se poate strecura și o gânganie sau, eventual, o bucată de rahat care seamănă cu ciocolata, de la distanță. Cam așa sunt și șansele noastre: dulci sau căcăcioase.

Dorințele mele au fost mereu modeste. Mereu mi-am dorit ca părinții mei să fie mulțumiți cu doar un copil, dar au trebuit să îl facă și pe al doilea și să-mi distrugă cei mai buni ani ai vieții (și chestia asta încă persistă). Bine măcar că s-au prins că a fost o idee proastă și s-au oprit la timp. Pe lângă a mă fi născut în altă țară, să fiu singură la părinți era una din cele mai mari dorințe ale mele. Astea au fost primele mele dorințe pe care nu le-am putut exprima la timpul potrivit și probabil din cauza aia nu s-au împlinit. Și prin exprimat, mă refer la vorbit literalmente.

Una din bomboanele de ciocolată a fost împăturită în staniol, deci a fost nevoie să o desfac ca să o pot mânca. Aici mă refer la alegerea propriului meu drum. A trebuit să pun piciorul în prag și să mă duc la ce facultate am vrut eu. Spre deosebire de altă progenitură a familiei, care a făcut ceea ce i-a fost dictat, eu am ales cu capul. Nu că mă laud că am fost eu mai deșteaptă, dar așa a fost! (*introduceți lipsa de modestie aici*). Alegerea drumului academic a fost dictat de dorințele copilăriei mele, alegerea carierei e dictată de locurile disponibile din redacții. Acum o dorință care cere împlinire e angajarea și zburatul din orașul natal, din nou și pentru totdeauna.

Aș fi punctat și dorința de a fi fost drăguță. Chestia asta nu mi-a ieșit niciodată. Nimeni nu s-a referit vreodată la mine ca fiind “tipa aia drăguță”. Nici nu știu cum m-aș fi simțit dacă cineva chiar ar fi spus asta. Ar fi o noutate pentru mine. Mereu m-am lovit de remarci că nu sunt frumoasă și populară. La un moment dat, mă obișnuisem cu ideea. Nu mă interesa să fiu populară, ci să am prieteni adevărați. La treaba cu frumusețea… să zicem că nu prea mă ajută mutra. Nu sunt modestă, dar chiar nu cred că sunt vreo frumusețe. Stau prost cu stima de sine și la fel de prost și cu calitățile de la natură. Asta e! Mai puțin pentru mine și mai mult pentru altele! Mă pot obișnui cu ideea, dar doare peste măsură de tare când cineva îți spune ce defecte ai, de parcă tu nu ai fi posesoarea unei oglinzi. Așadar, adevărata mea dorință nu ar fi frumusețea, ci lipsa de răutate a oamenilor. Chestia asta nu va exista niciodată, așa că mai bine zic că sunt urâtă; pot folosi treaba asta ca un scut de protecție de genul “Uite, tu nu mă poți răni, m-am autojignit!”…

Nu că mi-ar fi fost dor de articole plângăcioase, dar cam asta aveam pe suflet și simțeam că trebuia scris undeva.

I’m not dead, I just don’t have a life! Plus: uncle Bonus! August 12, 2010

Posted by Anca in The world I live in.
Tags: , , , , , , , ,
add a comment

Mă uitam la data ultimei postări și când am văzut “25 iulie”, m-am speriat că lumea va crede că am acum o viață palpitantă și am renunțat la blog. Nu, nu am avut o viață palpitantă și nici nu am murit. Pur și simplu nu am avut net de când m-am întors din București. O prietenă mi-a spus pe twitter să mai scriu că îi e dor de balivernele mele. Evident, asta e traducerea mea, ca ea e mult mai drăguță și finuță de atât. Aș fi scris. Am avut idei geniale care au apărut fix când nu am avut posibilitatea să stau mai mult de o oră la un calculator. Și în plus, calculatorul respectiv nu avea diacritice și deja m-am format să scriu așa.

Despre ideile geniale: pe cât de repede au venit, la fel de repede m-au și părăsit. Aș fi putut face lejer un document word și să dau copy paste pe blog, dar parcă nu mai era la fel. Poate ziua următoare nu aș mai fi simțit la fel sau nu aș mai fi îmbrățișat ideea aia la fel de tare.

Ziceam mai sus că m-am întors din București. Am stat două săptămâni în așteptarea unui răspuns. Cineva (a se citi un dobitoc de unchi) care lucrează la radio mi-a promis că se va interesa de un loc de muncă în domeniu pentru mine. Și a zis să îl sun în două săptămâni să aflu dacă a rezolvat ceva. Țin să menționez că omul ăla nu a dat un telefon nici după cele două săptămâni. Îl tot sunau bunicii mei să îl întrebe de sănătate, că doar e ruda lor. Un idiot omul, nu a rezolvat nimic, pentru că nici nu a întrebat. Eu când m-am întâlnit cu el să-i spun povestea mea de jale că nu am de muncă, i-am menționat că nu aș vrea să mă întorc în Vâlcea, pentru că nu am ce face cu jurnalismul acolo. El chiar a fost de acord cu mine. Toate bune și frumoase.

Zilele trecute am fost pe la bunici, care pareau foarte zgarciți la vorbă cu mine. La un moment dat, mama mă ceartă pentru o chestie pe care am zis-o, cică. “Cum i-ai zis măi ăluia, că nu vrei să te întorci în mizeria aia de provincie?”…În momentul ăla îmi veneau în minte toate cuvintele pe care nu le poți pronunța la televizor. Nu mi-am permis să vorbesc așa cu un moș cu concepții comuniste, cu o persoană pe care abia am văzut-o pentru prima dată și cu un unchi. Nenea ăla era combinația celor trei atribute, plus faptul că era un snob. Eu tocmai îmi adunam fața de pe jos după ce am auzit-o pe maică-mea acuzându-mă că am spus chestia aia (eu pot vorbi și mai urât, dar mi-e rușine de familie). Toate ca toate, ea nu m-a crezut, și acum eu sunt cea care și-a dat cu șutul la marea carieră în presă.

Un alt unchi care mi-a făcut o groază de draci a fost ăla care mi-a închiriat apartamentul cu o sumă nesimțită, la fel ca și rudele de gradul întâi sau doi. Apoi când urma să plec pentru că nu mi-am găsit de muncă în București, îmi scotea ochii că a mobilat apartamentul pentru mine și că l-am încurcat…de câte ori n-am mai auzit textul ăsta! Acum urmează să îmi aducă bagajele pe care eu nu le-am putut căra la plecare (așa e când n-ai mașină și nici oameni pe care să te bazezi). Mă rog să mi le aducă întregi. Abia aștept să le primesc sănătoase și complete și să nu mai aud de unchi.

De acum încolo,  dacă îi spun cuiva că e ca un unchi pentru mine, e ca și cum i-aș spune că e inutil sau nesimțit. O nouă înjurătură familiară, care nu jignește decât subliminal și care poate fi confundată cu o dovadă de afecțiune.

“You Tila, me Jane…you stupid, me fake!” June 5, 2010

Posted by Anca in Uncategorized.
Tags: , , , , , , , , , ,
1 comment so far

Tila Tequila needs a straight jacket! Wanting to be the center of attention all the time can make you do some crazy shit! Since her last appearence on the red carpet and at some parties, Tila Tequila hasn’t been getting as much press as she wanted. Today she took to her youtube page that her house had been broken into by Jane, who she claims is her other personality. The midget diva filmed the mess in her house emphasizing on her incredibly fake wounden and cut arm.

In these cases, the normal human being would call 911 or get some help. But no! She had to film everything, take pictures and add her watermark on the photo. Also she tweeted and blogged about it. You would need both your hands to tweet and blog and I can’t imagine a normal person doing that after being severly wounded. If what happened to you were real, you would have been in the hospital, not trying to prove to us that you’re hurt and your alterego has a whole conspiracy against you. Let’s be real! Oh, sorry, you can’t! Because you’re as fake as a bitch can get!

Tila Skankzilla posted an article and a photo of her alleged assault where she said she didn’t know how all this happened and that she dozed off and this Jane tried to kill her. After that she posted something about Eva Longoria Parker being sued by some club…her usual gossip crap. And then she must have remembered that her Jane prank had to continue so she posted the video on her blog aswell. In this post she assures her readers that it’s her, “the normal, sweet girl that cares about people” and not Jane. Oh, that made me ROFL, LMAO and LOL badly! What’s with all this crap? She must have planned this stunt for a long long time because it takes a lot of stupidity but also a lot of guts to put yourself out there like that.

She also reported to have locked the doors so Jane can’t come back to hurt her, but who knows when she’ll come back… Tila’s life is so sad it makes me chortle! I can’t figure out why someone would fuck up their own home to prove to someone they are sweet, innocent and real victims to the attacks of their alterego. This was, without a doubt, a publicity stunt to get even more attention, but it was also the biggest fail since her pregnancy and her boob job!

While I was watching the fake Jane attack I was eager to see her face and see her true reaction. If I would have seen some drama in her eyes, maybe I would have considered believing her. You can easily tell if she’s faking because she is the worse actress the world has ever seen.

Here’s the video. Try not to feel to sorry for her stupidity and have a good laugh. I know I did!

And that’s what happens when you don’t have a job, too much imagination and a bottle of fake blood around!

Oficial mă mut…hai să fie 5 cu noroc! May 23, 2010

Posted by Anca in The world I live in, Uncategorized.
Tags: , , , , ,
5 comments

M-am bucurat zilele astea că se ivise oportunitatea să mă mut de la babă. E oficial acum. Mă mut marți. Până acum mă bucuram că o să stăm în vechiul apartament al unchilor și că nu vom avea nicio gazdă pe cap. De asemenea, mă bucuram că unchii mei o duc bine cu banii și că nu ne vor cere chirie, ci doar întreținere. Doar suntem rude! Mda, de unde?

După ce m-am bucurat ca o proastă că scap de babă și nu voi mai plăti chirie, unchiul meu trântește oficial super oferta: ne va cere cu 2 milioane mai puțin față de cât plătim la actuala gazdă. Pentru un apartament cu juma’ din utilitățile pe care le avem aici, dar cu 2 milioane mai ieftin, noi ar trebui să-i mulțumim. Mă abțin de la a înjura(fie și în gând), pentru că mereu se va găsi un unchi care să-mi citească blogul cu voce tare în fața bunicilor.

Ar fi a cincea oară când mă mut și ceva îmi spune că nu e ultima oară. Am înțeles că nu avem chiar TOT ce ne trebuie în apartament, dar atâta timp cât e la 7 minute de locul ei de muncă, mamei îi convine. Ca întotdeauna, părerea mea nu contează. Story of my life! În fine, să zicem că va fi minunat că vom scăpa de babă și televizorul ei dat la maxim care nu mă lăsa să dorm mai mult dimineața…Ăsta e și principalul motiv pentru care vreau să plec cât mai repede de aici. Și internetul de căcat. Stau 15 minute să mă reconectez de fiecare dată când iese firul de net sau când se mișcă puțin. Chestia asta m-a dus la exasperare luni de zile și sper ca odată ce mă mut de aici va fi mai bine, măcar din punct de vedere al netului.

Nu știu de ce, dar nu sunt atât de fericită ca acum câteva zile când am aflat că ne mutăm. Nu îmi place nici cartierul, mă enervează că nu am de ales, dar măcar e bine că scap de babă și de net de căcat. Mamă, ce mă oftic că nu pot adăuga și mai multe refulări în postarea asta, pentru că știu că va exista un membru al familiei care va citi blogul meu. Nu m-au citit ei când am scris articole despre desene și cântece și mă vor citi când sunt ofticată.

În fine, marți mă mut și nu va fi neapărat mai bine ca aici. Aș fi scris mai mult, dar ce am omis de aici sunt multe “căcat”-uri. Le las pentru alte zile.

Dragă Traian… May 11, 2010

Posted by Anca in The world I live in.
Tags: , , , , ,
7 comments

I-am mai scris și incopetentei de fie-ta acu’ vreun an și am primit feedback. Acum ți-a venit și ție rândul. Nu m-am chinuit să-ți scriu un mail; sunt convinsă că te mai cauți pe Google din când în când.

Știi că populația e revoltată împotriva ta, nu? Știi că toți considerăm că ești un idiot pentru “geniala” propunere de a reduce salariile și pensiile cu 25, respectiv 15 procente? Problema se pune astfel: există oameni cu pensii mai mici decât salariul minim pe economie (mama mea e un exemplu elocvent) și oameni care abia își plătesc utilitățile din salariul mizer pe care îl acordă statul. Dacă oamenii ăștia abia trăiesc de pe o zi pe alta, crezi că lucrurile vor arăta mai roz după ce le tai fără milă din venituri? Poate că soluția ta ascunsă e de a comite genocid. Astef, populația se reduce, nu vor mai exista atât de multe guri de hrănit și așa își revine economia. Bănuiesc și eu, că altă explicație nu văd.

Ne-oi băga tu pe gât faza cu criza și cu vechiul împrumut de la FMI, dar eu nu te cred. A mai existat un împrumut menit să ne scoată din căcat și parcă acum ne cufundăm mai rău ca oricând! Ce s-a întâmplat cu banii ăia? Ce spitale/școli/drumuri etc. s-au modernizat de banii ăia? Sau câți oameni ai salvat de la foamete prin acel împrumut? Dacă ai avut intenția asta, te aplaud. Dar de ce s-au scumpit alimentele și medicamentele? Așa-zisa ta intenție ar fi fost nulă. N-ai fi rezolvat nimic.

Bine, pe tine te-o fi durând te doare fix în cur de restul populației. Tu te plimbi cu Dusterul de 17.400 de euro, cică primit cadou de la Prima Doamnă. Să-l stăpânești sănătos! Dar noi din ce-o să trăim? Nu te beștelește nimeni că ți-ai luat mașină, dar mi se pare de prost gust să se mediatizeze treaba asta. Țara moare de foame și Băse are Duster… Era doar o simplă constatare. Ai grijă cu ce te lauzi pe viitor!

Hai să-ți arăt ceva ce s-ar putea să-ți pară cunoscut:

Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!

Știi ce-i asta? E textul jurământului prezidențial pe care, dacă îți mai amintești, l-ai rostit și tu de vreo două ori. Hai să facem o mică analiză pe text ca să-ți zic unde greșești:

  • Spune acolo că te dedici propăștirii materiale a poporului? Care, poporul ăla care nu mai are bani să-și ia mâncare și medicamente că spui tu că tre să se taie din salarii, pensii și subvenții?
  • Zici că aperi drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor. Ideea e că tu le tai direct veniturile. Nu îți mai pasă de drepturile și libertățile lor fundamentale (traiul decent, alea-alea).
  • N-are treabă Dumnezeu cu ce faci tu. Important e să te ții tu de meseria de președinte și să nu mai speri în ajutor divin.

Nu te mai băga la lucruri mărețe când știi că nu le poți face față!

Încă ceva…am auzit că le spui oamenilor să nu mai facă atâția copii că sunt Pamperșii scumpi și că ți se pare o prostie că se dau gratis prin programe speciale. Asta e presus prostiei! Nimeni nu e stăpân pe familiile populației! Ce vrei acum? Ca lumea să revină la scutece din bumbac care trebuie spălate zilnic? Apoi o să ne spui că ar trebui să facem economie la apă și detergent. Ești penibil!

Băse, eu, una, te urăsc pentru căcaturile pe care vrei să le faci.

Sper din tot sufletul să se găsească unul deștept care să vă împuște și pe tine și pe Boc. Să fie revoluție! Am zis!

P.S.: Nu vreau să moară nimeni, dar decât să moară o țară de foame, mai bine sacrificăm doi pentru binele tuturor!

Cu lipsă de stimă și respect,

Anca Petrescu

If you don’t like it, GTFO! May 5, 2010

Posted by Anca in The world I live in, Uncategorized.
Tags: , , , , , , , ,
2 comments

Nimeni nu poate mulțumi pe toată lumea! Cred că știm cu toții asta. Ceea ce unii oameni nu au priceput din postul anterior e că eu pur și simplu mi-am spus părerea și am analizat anunțul balului. Atâta tot. Nu am făcut propagandă pentru anularea lui și nu am convins pe nimeni să renunțe la participare. Fiecare e capabil să ia singur o decizie și nu cred că e cazul să consulte blogul meu pentru asta. Nu cred că mai e cazul să spun că aici e locul unde eu scriu orice mă taie capul, dar poate că unii n-au priceput asta. Și faptul că după acea postare am primit și feedback genul “ai dreptate” demonstrează că nu sunt o idioată care vorbește ca să n-adoarmă.

În primul rând, nu cunoșteam cine anume se ocupă de bal, deci nu am atacat la personă. Cum am spus că doar EU am ales să mă piș pe bal, mulți au sărit ca arși. Care e problema până la urmă? Așa tare vă interesează părerea mea de tot comentați negativ? Muriți dacă e o persoană care nu vă suflă în cur și nu vă laudă pentru alegerile făcute?

În al doilea rând, eu nu reprezint vocea poporului. Ce scriu/zic eu nu e adevăr absolut. E doar percepția mea. Dacă ești de acord cu mine, bine, dacă nu, pleacă frumușel de pe blogul meu și caută oameni care sunt dispuși să-ți laude alegerile. În plus, aș fi foarte curioasă dacă sunt cei 100 de oameni necesari pentru închirierea fastuosului cort. Probabil voi primi un răspuns (însoțit de o critică, o înjurătură sau mai știu eu ce) la curiozitatea asta. Mulțumesc anticipat!

În al treilea rând…aici mă adresez “piariștilor” care au ales data balului. Mai știți ce ne-a zis madam Coman: să nu organizăm un eveniment în aceeași zi cu altul foarte important? Sau poate nu știați că pe 11 iunie e concert Eric Clapton în București? O fi fost Comănița nebună, dar aici a avut dreptate. Vă recomand să consultați și calendarul evenimentelor MARI din București data viitoare când vă mai spetiți să organizați ceva.

Mi s-a părut stupid să văd comentarii în care mi se sugerează să schimb facultatea că am făcut 3 ani de jurnalism degeaba. De unde și până unde remarca asta? Apropo, nu-mi place ASE-ul și reclama făcută acestei instituții a lăsat mult de dorit! Try harder next time! De asemenea, pe calea asta am să anunț că nu am să șterg blogul ăsta niciodată. De ce? Pentru că nu vreau și că nu mă interesează părerea unei singure persoane care sugerează asta. Apropo de asta, eu zic să-mi urmați exemplul: pe mine nu mă interesează părerea voastră, deci nici pe voi n-ar trebui să vă pese de a mea. Sîc! În plus, n-am înțeles faza cu vedetismele. Poate vroiai să spui că eu mă cred vedetă sau nu știu ce căcat. Niciodată nu am pretins că-s vreo vedetă. Poate doar în spirit de glumă (pe care oamenii inteligenți ar fi gustat-o, dar nu prea e cazul pe aici). Iar la remarca “renunță la planuri de jurnalism” spusă după ce s-a citit o singură postare…nici nu cred că e cazul să mai comentez. De fapt, o fac! Dacă scrii ce căcat vrei tu pe blogul personal, nu înseamnă că ești menit să ajungi sau nu jurnalist. Vezi ISMM part deux. Just sayin’! Că tot avuserăm examen azi…

N-am chef să mai lungesc subiectul ăsta prea mult că deja mă obosește. Vreau să vă mulțumesc că mi-ați făcut așa multe vizualizări pe blog zilele astea și că ați pulsat la popularitatea mea. Acum toată lumea mă va cunoaște drept “nemulțumita fejesecistă” sau ceva de genul ăsta. Măcar nu sunt invizibilă.

Nu am să înjur troll-ii (deși și-o cam merită). Ce-ar fi internetul fără oameni ca voi? Am să le dedic o melodie și îi rog să nu mă mai citească dacă știu că-s o ciufută. E mai bine pentru toată lumea.

Să mă piș pe bal! May 3, 2010

Posted by Anca in Uncategorized.
Tags: , , ,
40 comments

Mă așteptam ca balul de absolvire a facultății să fie ceva deosebit, ceva ce o să țin minte mereu. Anul ăsta am ales să mă piș pe el de bal și să nu mă duc.  O parte din mine se oftică teribil că nu va termina facultatea cu un pic de distracție, dar partea practică din mine are mai multă minte. De ce să dau 185 de lei ca să stau într-un cort de nuntă și să mănânc 2 salate, 2 feluri principale, 2 aperitive și 2 deserturi? Prima oară ne-au zis că vom avea bufet suedez și putem mânca cât poftim. În schimb, bețivii FJSCiști se pot bucura, că băutura e la discreție. Doar băutura…

Cei care organizează balul sunt niște oameni care se ocupă de nunți. Mărețul eveniment se desfășoară la 15 km de București pe malul unui lac al cărui nume nu-l dezvăluie nimeni. Ba e Snagov, ba e Pantelimon. Sau poate niciunul din astea două.

Iată cum începea reclama la grandiosul bal de absolvire:

“In 11 iunie vom pasi pe covorul rosu, urcand treptele spre o locatie cu totul deosebita, aflata pe malul lacului.
La aproximativ 15 km de poluatul Bucuresti, ne vom distra si ne vom simti bine incepand cu orele 20.30 si sfarsind cand vom fi istoviti!”

În primul rând, nu mai folosiți aiurea cuvântul “locație”! Uite ce înseamnă, conform dexonline.ro:

LOCÁȚIE ~i f. 1) Situație de luare sau de dare în chirie; închiriere. 2) Sumă plătită la intervale regulate pentru închirierea unui apartament sau a unui obiect; taxă de închiriere. 3) jur. Contract de închiriere. 4): Taxă de ~ sumă plătită, ca sancțiune, pentru depășirea termenului de încărcare sau de descărcare a vagoanelor sau a autovehiculelor. [G.-D. locației; Sil. -ți-e] /<fr. location, lat. locatio, ~onis

În al doilea rând, care lac? Și nu am nevoie de răspunsuri cretine gen “un lac la 15 km de București”. Vreau nume concrete, nu povești de adormit studenții! În plus, cine îmi garantează că “o să mă distrez și o să mă simt bine”? Să nu mai menționez că alăturarea acestor două sintagme e absolut inutilă și aproape pleonastică! În plus, nu suport când cineva zice “să ne simțim bine”. Cum dracului să mă simt bine când știu că dau o grămadă de bani să mă duc la 15 km de București și să-i văd pe unii cum se îmbată? (ceva îmi spune că treaba asta va fi inevitabilă, mai ales dacă e băutură “la discreție”).

În anunțul respectiv se mai spune că nu trebuie să ne îngrijorăm, că transportul e asigurat dus-întors. Pentru 250 de persoane plus partenerii lor care sunt din afara facultății? Serios? Mă îndoiesc de treaba asta, pentru că oamenii nu se vor sincroniza și fiecare va avea toanele lui de “eu vreau să plec la ora 3” și “eu la 3 și 21”. Va fi imposibil să satisfacă mofturile tuturor.

Dacă studenții care se ocupau cu organizarea așteptau încă vreo 2-3 oferte, poate aveau mai mulți participanți la bal. Dar cum s-au aruncat la prima ofertă (care e de tot căcatul, în caz că nu am stipulat acest lucru până acum)…de parcă nu mai veneau altele.

Atunci să rămâneți cu balul vostru care se anunță de căcat! Și distracție plăcută în cortul de nuntă transparent. Să nu cădeți în lacul necunoscut! Și baftă în alegerea ținutelor!

P.S.: V-am zis eu să facem balul la Casa Albă. Voi: “nuuuuuuuuuuuuuuu!”