When I leave work, I don’t fucking know you anymore

It may sound as if I’m throwing a pity party for myself, but just hear me out! Or read me out, whatever… I work and I work so fucking hard it gives me migraines. There have been days I hated work. Oh, what a shock! Don’t get me wrong, I do my fucking job and I like to think I do it well, but there is only so much one employee can do. I dedicate time and energy into the shit I have to do just to have it done and make everybody (including myself) happy. But the thing is…nobody is ever 100% happy. Even if you do something well, why didn’t you put in the effort to make it perfect? Because I am a fucking human, that’s why!

hand

When that clock indicates me that my working hours are done for the day, I am out that door like a ninja! I don’t know you anymore. You are dead to me until the next day when I have to see you! It’s as simple as that and I am certain you all think the same about me. It’s fine. I don’t fucking care. You do you! I don’t care about your personal life and why you prefer Coke zero over regular Coke. That’s all on you! When you even have the slightest doubt that I might get pissed off if you contact me outside of work with shit regarding work, don’t do it! Don’t do it. I don’t care. Can it wait? Good! I hate this whole “let’s impress the boss” attitude. I can’t do it. I don’t want to impress anyone but myself when it comes to work. If you live for your work, you are a sad person. I have been this person for years. I want to stop. There is life outside of work and I want to live it.

768b779cc461dd25bb6253a946c4f206

From now on, whoever fucking dares to contact me can go choke on a cactus. Is the place burning down? Should I care? Am I the boss? If you answered “no” to all of these, I would suggest leaving me alone. I do not care about what happens when I am gone. End of story.

If you are bored at work, don’t pin it on me. I am out of there and I do not plan on returing unless I have to!

Advertisements

Despre fetele proaste

Titlul ar fi fost cu mult diferit dacă nu alegeam să mă cenzurez… Sunt convinsă că există foarte mulți băieți care au ajuns la capătul răbdării când îți aud prietenele zicând “Iubiiiiiiiiiii, vreau aia, vreau aia!” și eu, ca fată, îi înțeleg. Dar de ce în secolul al XI-lea încă presupunem că bărbatul/băiatul trebuie să facă totul în relație? Să cumpere chestii pentru amândoi, să îi aducă “prințesei” mici cadouri și atenții. Nu spun că nu e frumos ca el să facă asta, dar e și mai frumos ca gestul să se întoarcă.

Din păcate, cunosc astfel de specimene de fete proaste. Locuiesc la mai putin de 15 metri distanță de mine și consideră că dragostea adevărată costă bani și că e normal ca prietenul să te ajute (asta ca să nu spună “să te întrețină”). Bullshit la drumul mare! Bine, și ei sunt proști că acceptă asta și le e teamă că nu vei mai sta lângă ei dacă nu îți mai dau bani. Ca o persoană care vrea egalitate între sexe, nu mi se pare normal să ai pretenții să primești bani doar pentru că ești fată. E foarte frumos când primești o floare, un cadou mic, o ciocolată, dar nu e ceva ce ar trebui să se întâmple săptămânal! Ar trebui să se mai schimbe foaia din când în când și să le mulțumim și noi prietenilor noștri că sunt alături de noi și să le facem cadouri mai des de 2-3 ori pe an. Hai să ne imaginăm cât de stupid ar fi să auzim de la prietenii noștri “Iubiiiiiiiiiii, vreau aia!”…Cum sună? Unele fete se gândesc că numai ele au dreptul la replica asta. De ce să nu aibă și ei dreptul la un mic moft?

Inserați imagine scârboasă aici...

Nu mi se pare normal ca un membru al relației să facă toată munca. O relație e ca o echipă, iar membri săi se ajută reciproc pentru a crește împreună și pentru a deveni mai buni pe toate planurile. Nimeni nu întreține pe nimeni. De fapt, verbul “a întreține” a căpătat o conotație negativă pentru mine. A întreține o persoană ar avea de-a face cu a întreține curățenia. Ciudată legătură, dar așa mi-o imaginez eu.

E amuzant că atunci când fetele proaste nu sunt în nicio relație, încep să-și descrie partenerul ideal: cu bani, casă și mașină. Înțelegerea sau inteligența sunt de mult uitate. La naiba, unele nici la vârstă nu se mai uită! Da, Monica Gabor, tu ești une exemplu elocvent pentru asta!

Femeile și fetele ar trebui să muncească pentru ceea ce-și doresc și să fie suficient de deștepte încât să realizeze că nu au nevoie de nimeni să le ofere lucruri materiale în schimbul “iubirii adevărate”. Pentru acele fete:

Why I hate Facebook

This may come off as weird because I have a Facebook account and I check it on a regular basis, but I have my reasons for hating the site.

First of all, I hate it when Facebook suggest who I should be friends with. What the hell? I don’t care if we have 50 mutual friends and we both like Hannah Montana! I still don’t know you and I don’t want to add you as my friend. A few weeks ago I had the dean of my former college suggested as a friend. I understood where that was coming from, but I still don’t want to be friends with him! Also, Facebooks recommends a lot of pages I “might” like. I admit, some of them are according to my tastes, but others are just plain ridiculous!

Another thing I hate about Facebook is that it gives some people the opportunity to brag. People brag their asses off on Facebook and they love it! I wonder if they would do that in real life and shouting it out to their 467 friends. Just immagine someone preparing their microphone and yelling “Attention friends, I want each and every one of you to know that I just got back from downtown New York and it was awesome!”(this being applied to those people who don’t normally live in New York). For those third world friends in your list that have never been outside Europe or their shitty country, that’s the kind of bragging they don’t need to hear. They might feel bad enough that they are stuck in their crappy country with no money to take a vacantation far west. I’m not telling you not to share any news at all, but when you know others aren’t as fortunate as you, try and keep it on the low. Call me crazy, but I hate it when my Facebook updates are full of bragging news.

Another part of bragging on Facebook is when people make special albums of awesome places they’ve visited. For me, it’s painful to browse through those photos because I’m one of those third world kind of friends. I know this is an envy overloaded paragraph, but I believe a lot of people can relate to this. If not, feel free to delete me as a friend. You’d be doing both of us a favour! Don’t get me wrong, albums and status updates are a great way to express your personality. You can update people on important stuff or share your thoughts through a status update, but don’t brag about shit that might make other people feel bad. Also, an album or a few photos are a good way to remind your friends how you look, considering the fact that you don’t get to see them as often as you would want to. And maybe one of the reasons is because those friends are too busy. Well they don’t seem too busy to facebook. Why not meet up, instead of commenting on a status update or an album.

Speaking of meetings, I’m sure everyone gets those invites to events that aren’t even in your area. I, for one, am tired of RSPV-ing as Not Attending every time I get an invite. Some of the invites are useless. I once got an invite for the year 2013. I don’t think I need to be invited to a new year. Everyone’s invited and the new year will come either we like it or not. I won’t even begin to rant about the stupid invitations to events that people don’t gove a crap about.

Relationship status changes on Facebook are like an online love story that everyone can watch. The most dramatic changes are the one from “Married” to “Single” or, even worse, “Widowed”. God forbid the last one! What I don’t understand about relationship statuses on Facebook is the “It’s Complicated” one. What’s so complicated about that relationship? You like him, but you don’t know if he likes you back? Are you just fuck buddies? Do you fight all the time and you want people on Facebook to know about that? Are you in an on and off relationship? What makes some relationships complicated on Facebook? I’d love to get an answer to that one day. Another funny thing I found on Facebook is when people have their relationship status “It’s complicated with…”. So I guess the other person knows that your relatonship is complicated. Maybe  you’re both complicated, or baybe just one of you. But why do people express their complicated status on the internet? Do they think that their Facebook friends are going to solve their problem and their status will not be that complicated anymore? Many questions that need answering. I sure hope someone will take some time out of their day to answer at least one of them.

That’s my two cents for now on why I hate Facebook. Don’t get me wrong now. I like updating my profile with the stuff I wrote on my blog or a new drawing on Deviant Art. I like keeping in touch with friends and sharing funny or interesting videos on my wall, but those above were the stuff I hate on Facebook.

Dorințe care nu au putut fi împlinite

După vorba lui Forrest Gump, “Life is like a box of chocolates; you never know what you’re gonna get”, am realizat că viața nu ne oferă mereu ceea ce sperăm. Adică, în acea cutie cu bomboane de ciocolată se poate strecura și o gânganie sau, eventual, o bucată de rahat care seamănă cu ciocolata, de la distanță. Cam așa sunt și șansele noastre: dulci sau căcăcioase.

Dorințele mele au fost mereu modeste. Mereu mi-am dorit ca părinții mei să fie mulțumiți cu doar un copil, dar au trebuit să îl facă și pe al doilea și să-mi distrugă cei mai buni ani ai vieții (și chestia asta încă persistă). Bine măcar că s-au prins că a fost o idee proastă și s-au oprit la timp. Pe lângă a mă fi născut în altă țară, să fiu singură la părinți era una din cele mai mari dorințe ale mele. Astea au fost primele mele dorințe pe care nu le-am putut exprima la timpul potrivit și probabil din cauza aia nu s-au împlinit. Și prin exprimat, mă refer la vorbit literalmente.

Una din bomboanele de ciocolată a fost împăturită în staniol, deci a fost nevoie să o desfac ca să o pot mânca. Aici mă refer la alegerea propriului meu drum. A trebuit să pun piciorul în prag și să mă duc la ce facultate am vrut eu. Spre deosebire de altă progenitură a familiei, care a făcut ceea ce i-a fost dictat, eu am ales cu capul. Nu că mă laud că am fost eu mai deșteaptă, dar așa a fost! (*introduceți lipsa de modestie aici*). Alegerea drumului academic a fost dictat de dorințele copilăriei mele, alegerea carierei e dictată de locurile disponibile din redacții. Acum o dorință care cere împlinire e angajarea și zburatul din orașul natal, din nou și pentru totdeauna.

Aș fi punctat și dorința de a fi fost drăguță. Chestia asta nu mi-a ieșit niciodată. Nimeni nu s-a referit vreodată la mine ca fiind “tipa aia drăguță”. Nici nu știu cum m-aș fi simțit dacă cineva chiar ar fi spus asta. Ar fi o noutate pentru mine. Mereu m-am lovit de remarci că nu sunt frumoasă și populară. La un moment dat, mă obișnuisem cu ideea. Nu mă interesa să fiu populară, ci să am prieteni adevărați. La treaba cu frumusețea… să zicem că nu prea mă ajută mutra. Nu sunt modestă, dar chiar nu cred că sunt vreo frumusețe. Stau prost cu stima de sine și la fel de prost și cu calitățile de la natură. Asta e! Mai puțin pentru mine și mai mult pentru altele! Mă pot obișnui cu ideea, dar doare peste măsură de tare când cineva îți spune ce defecte ai, de parcă tu nu ai fi posesoarea unei oglinzi. Așadar, adevărata mea dorință nu ar fi frumusețea, ci lipsa de răutate a oamenilor. Chestia asta nu va exista niciodată, așa că mai bine zic că sunt urâtă; pot folosi treaba asta ca un scut de protecție de genul “Uite, tu nu mă poți răni, m-am autojignit!”…

Nu că mi-ar fi fost dor de articole plângăcioase, dar cam asta aveam pe suflet și simțeam că trebuia scris undeva.

I’m not dead, I just don’t have a life! Plus: uncle Bonus!

Mă uitam la data ultimei postări și când am văzut “25 iulie”, m-am speriat că lumea va crede că am acum o viață palpitantă și am renunțat la blog. Nu, nu am avut o viață palpitantă și nici nu am murit. Pur și simplu nu am avut net de când m-am întors din București. O prietenă mi-a spus pe twitter să mai scriu că îi e dor de balivernele mele. Evident, asta e traducerea mea, ca ea e mult mai drăguță și finuță de atât. Aș fi scris. Am avut idei geniale care au apărut fix când nu am avut posibilitatea să stau mai mult de o oră la un calculator. Și în plus, calculatorul respectiv nu avea diacritice și deja m-am format să scriu așa.

Despre ideile geniale: pe cât de repede au venit, la fel de repede m-au și părăsit. Aș fi putut face lejer un document word și să dau copy paste pe blog, dar parcă nu mai era la fel. Poate ziua următoare nu aș mai fi simțit la fel sau nu aș mai fi îmbrățișat ideea aia la fel de tare.

Ziceam mai sus că m-am întors din București. Am stat două săptămâni în așteptarea unui răspuns. Cineva (a se citi un dobitoc de unchi) care lucrează la radio mi-a promis că se va interesa de un loc de muncă în domeniu pentru mine. Și a zis să îl sun în două săptămâni să aflu dacă a rezolvat ceva. Țin să menționez că omul ăla nu a dat un telefon nici după cele două săptămâni. Îl tot sunau bunicii mei să îl întrebe de sănătate, că doar e ruda lor. Un idiot omul, nu a rezolvat nimic, pentru că nici nu a întrebat. Eu când m-am întâlnit cu el să-i spun povestea mea de jale că nu am de muncă, i-am menționat că nu aș vrea să mă întorc în Vâlcea, pentru că nu am ce face cu jurnalismul acolo. El chiar a fost de acord cu mine. Toate bune și frumoase.

Zilele trecute am fost pe la bunici, care pareau foarte zgarciți la vorbă cu mine. La un moment dat, mama mă ceartă pentru o chestie pe care am zis-o, cică. “Cum i-ai zis măi ăluia, că nu vrei să te întorci în mizeria aia de provincie?”…În momentul ăla îmi veneau în minte toate cuvintele pe care nu le poți pronunța la televizor. Nu mi-am permis să vorbesc așa cu un moș cu concepții comuniste, cu o persoană pe care abia am văzut-o pentru prima dată și cu un unchi. Nenea ăla era combinația celor trei atribute, plus faptul că era un snob. Eu tocmai îmi adunam fața de pe jos după ce am auzit-o pe maică-mea acuzându-mă că am spus chestia aia (eu pot vorbi și mai urât, dar mi-e rușine de familie). Toate ca toate, ea nu m-a crezut, și acum eu sunt cea care și-a dat cu șutul la marea carieră în presă.

Un alt unchi care mi-a făcut o groază de draci a fost ăla care mi-a închiriat apartamentul cu o sumă nesimțită, la fel ca și rudele de gradul întâi sau doi. Apoi când urma să plec pentru că nu mi-am găsit de muncă în București, îmi scotea ochii că a mobilat apartamentul pentru mine și că l-am încurcat…de câte ori n-am mai auzit textul ăsta! Acum urmează să îmi aducă bagajele pe care eu nu le-am putut căra la plecare (așa e când n-ai mașină și nici oameni pe care să te bazezi). Mă rog să mi le aducă întregi. Abia aștept să le primesc sănătoase și complete și să nu mai aud de unchi.

De acum încolo,  dacă îi spun cuiva că e ca un unchi pentru mine, e ca și cum i-aș spune că e inutil sau nesimțit. O nouă înjurătură familiară, care nu jignește decât subliminal și care poate fi confundată cu o dovadă de afecțiune.

“You Tila, me Jane…you stupid, me fake!”

Tila Tequila needs a straight jacket! Wanting to be the center of attention all the time can make you do some crazy shit! Since her last appearence on the red carpet and at some parties, Tila Tequila hasn’t been getting as much press as she wanted. Today she took to her youtube page that her house had been broken into by Jane, who she claims is her other personality. The midget diva filmed the mess in her house emphasizing on her incredibly fake wounden and cut arm.

In these cases, the normal human being would call 911 or get some help. But no! She had to film everything, take pictures and add her watermark on the photo. Also she tweeted and blogged about it. You would need both your hands to tweet and blog and I can’t imagine a normal person doing that after being severly wounded. If what happened to you were real, you would have been in the hospital, not trying to prove to us that you’re hurt and your alterego has a whole conspiracy against you. Let’s be real! Oh, sorry, you can’t! Because you’re as fake as a bitch can get!

Tila Skankzilla posted an article and a photo of her alleged assault where she said she didn’t know how all this happened and that she dozed off and this Jane tried to kill her. After that she posted something about Eva Longoria Parker being sued by some club…her usual gossip crap. And then she must have remembered that her Jane prank had to continue so she posted the video on her blog aswell. In this post she assures her readers that it’s her, “the normal, sweet girl that cares about people” and not Jane. Oh, that made me ROFL, LMAO and LOL badly! What’s with all this crap? She must have planned this stunt for a long long time because it takes a lot of stupidity but also a lot of guts to put yourself out there like that.

She also reported to have locked the doors so Jane can’t come back to hurt her, but who knows when she’ll come back… Tila’s life is so sad it makes me chortle! I can’t figure out why someone would fuck up their own home to prove to someone they are sweet, innocent and real victims to the attacks of their alterego. This was, without a doubt, a publicity stunt to get even more attention, but it was also the biggest fail since her pregnancy and her boob job!

While I was watching the fake Jane attack I was eager to see her face and see her true reaction. If I would have seen some drama in her eyes, maybe I would have considered believing her. You can easily tell if she’s faking because she is the worse actress the world has ever seen.

Here’s the video. Try not to feel to sorry for her stupidity and have a good laugh. I know I did!

And that’s what happens when you don’t have a job, too much imagination and a bottle of fake blood around!

Oficial mă mut…hai să fie 5 cu noroc!

M-am bucurat zilele astea că se ivise oportunitatea să mă mut de la babă. E oficial acum. Mă mut marți. Până acum mă bucuram că o să stăm în vechiul apartament al unchilor și că nu vom avea nicio gazdă pe cap. De asemenea, mă bucuram că unchii mei o duc bine cu banii și că nu ne vor cere chirie, ci doar întreținere. Doar suntem rude! Mda, de unde?

După ce m-am bucurat ca o proastă că scap de babă și nu voi mai plăti chirie, unchiul meu trântește oficial super oferta: ne va cere cu 2 milioane mai puțin față de cât plătim la actuala gazdă. Pentru un apartament cu juma’ din utilitățile pe care le avem aici, dar cu 2 milioane mai ieftin, noi ar trebui să-i mulțumim. Mă abțin de la a înjura(fie și în gând), pentru că mereu se va găsi un unchi care să-mi citească blogul cu voce tare în fața bunicilor.

Ar fi a cincea oară când mă mut și ceva îmi spune că nu e ultima oară. Am înțeles că nu avem chiar TOT ce ne trebuie în apartament, dar atâta timp cât e la 7 minute de locul ei de muncă, mamei îi convine. Ca întotdeauna, părerea mea nu contează. Story of my life! În fine, să zicem că va fi minunat că vom scăpa de babă și televizorul ei dat la maxim care nu mă lăsa să dorm mai mult dimineața…Ăsta e și principalul motiv pentru care vreau să plec cât mai repede de aici. Și internetul de căcat. Stau 15 minute să mă reconectez de fiecare dată când iese firul de net sau când se mișcă puțin. Chestia asta m-a dus la exasperare luni de zile și sper ca odată ce mă mut de aici va fi mai bine, măcar din punct de vedere al netului.

Nu știu de ce, dar nu sunt atât de fericită ca acum câteva zile când am aflat că ne mutăm. Nu îmi place nici cartierul, mă enervează că nu am de ales, dar măcar e bine că scap de babă și de net de căcat. Mamă, ce mă oftic că nu pot adăuga și mai multe refulări în postarea asta, pentru că știu că va exista un membru al familiei care va citi blogul meu. Nu m-au citit ei când am scris articole despre desene și cântece și mă vor citi când sunt ofticată.

În fine, marți mă mut și nu va fi neapărat mai bine ca aici. Aș fi scris mai mult, dar ce am omis de aici sunt multe “căcat”-uri. Le las pentru alte zile.