Stima de sine în era digitală

Likes, comments și shares…nu asta înseamnă social media? În mare parte, da. De asemenea, este locul în care alegem să ne expunem viața de zi cu zi: ce mâncăm, cum ne machiem, cum ne îmbrăcăm, cu cine ne întâlnim, etc. Facem asta pentru a ne demonstra că trăim și documentăm fiecare aspect al vieții noastre pentru a ne aminti acele vremuri peste ani. Pe lângă aceste amintiri, noi ne dorim și reacții din partea prietenilor cu care suntem conectați în social media. Ia să văd câți îmi dau like, love, haha și cine știe ce reacții s-or mai inventa. Atunci când postarea ta nu primește reacții, începi să pui sub semnul îndoielii prietenia ta cu acești oameni. Acum 20 de ani, o problemă de genul acesta ar fi provocat hohote de râs pe ridicolul situației, dar în era tehnologiei moderne, neprimirea unui like te duce la stări depresive: ”Am 500 de prieteni și doar mama și bunica au dat un like din respect. Ce păzesc restul? Chiar nu sunt amuzant / frumos / interesant?”

Nu e dracul chiar atât de negru. Un like nu înseamnă mare lucru – se poate ca cineva să-l apese din greșeală- dar pentru alții e validarea de care au nevoie pentru a putea zâmbi în acea zi. Cum s-a ajuns în halul ăsta, oameni buni? Rețelele de socializare ar trebui să fie un loc distractiv, interactiv prin care să ținem legătura cu prietenii și rudele, să îi ținem la curent cu locurile în care am fost, schimbările de look prin care am trecut și evenimentele importante la care nu au fost martori. De ce ne bucură atât de tare când vedem că avem 100 de likes pe rezultatul unui test Buzzfeed care arată ce topping de pizza suntem? Ca ființe umane în continuă evoluție, vrem reacții din partea celor din jur. Ne sperie ideea că am fi invizibili. ”Poza postată ieri era așa drăguță. De ce are doar 12 likes?” Și iată cum ne agităm aiurea.

facebook-imaginary-friends-comic

Personal, îmi place lumea online, dar încerc să nu fiu complet dependentă de ea. Nu vreau să uit să interacționez în mod tradițional, să mențin contactul vizual fără să verific dacă am primit tag într-un meme haios sau dacă poza cu desertul preparat de mânuțele astea două a sărit de 100 de inimioare pe Instagram. Îmi aduc aminte cu o ușoară greață cum cineva încerca să fie la modă cu slang de facebook, spunându-mi, în mod sarcastic ”Ai un like de la mine azi” sau ”Azi nu am cum să-ți dau like”. Pe bune, e la fel de ridicol pe cât sună. Cum să-ți iasă pe gură asemenea replici? Acum realizați cât de stupid e să tânjim după aceste aprecieri (likes). Gândiți-vă că suntem ridicoli dacă pretindem asta și pe rețelele de socializare. Zâmbetele noastre nu sunt măsurate în likes, la fel cum numărul de prieteni de pe facebook nu e același cu cel din viața reală.

Facebook-Friends-2

Stima de sine ne-o clădim prin felul în care ne alegem prietenii, prin ceea ce facem și prin cum îi tratăm pe alții. Nu trebuie să ne căutăm validarea pe internet. Pe cât de plăcut e să primești un like, nu e cel mai important lucru din lume. Ceea ce e important e cum ne vedem noi pe noi înșine, fără filtru, fără hashtag și fără cerșitul de atenție pe care o promite această lume virtuală. Degeaba avem 1000 de prieteni pe facebook, dacă nu avem măcar unul pe care ne-am putea baza când pică netul.

 

29 de lucruri învățate în 29 de ani

Oficial, sunt pe planeta asta de 29 de ani. Sunt entuziasmată pentru că e ultimul meu an de ”twenty-something”. Să fiu sinceră, abia aștept să fac 30! Se zice că vârsta asta vine cu o doză nouă de înțelepciune. O aștept, o doresc și am pantofii potriviți pentru ocazie! Revenind la vârsta de 29…nu, nu mă simt diferit. Mă simt bine că am ocazia să îmi ofer o zi liberă când adaug o floare la buchetul vieții. Poate că ăsta e avantajul celor născuți vara sau al celor care nu mai au șefi. De-a lungul acestor ani, am învățat multe lucruri importante – unele cu oțet și lămâie – acre, dar măcar nu mi s-a aplecat de la ele!

29

Fără o ordine anume, iată cele 29 de lecții pe care le-am învățat în 29 de ani de viață:

  1. A învăța o limbă străină când ești mic e cel mai important lucru pe care îl poți face pentru viitorul tău. Dacă știi mai multe, cu atât mai bine. Nu te opri niciodată din învățat noi limbi. Ascultă muzică, uită-te la filme și desene și citește cât de mult posibil în acea limbă. Când ești mic, creierul e ca un burete și nu înveți după reguli, ci după ureche. Nu am suficiente cuvinte de laudă pentru ai mei că m-au trimis la meditații de engleză. Iată că am făcut ceva din treaba asta!:)
  2. Nu îți cere scuze pentru ceea ce ești, ceea ce îți place sau ceea ce gândești (cât timp nu plănuiești măcel la nivel mondial sau pui în pericol viața altora). Încă din liceu nu mă puteam ”lipi” de prea multă lume. Nu intram în niciun stereotip – nu eram nepopulară, nu eram tocilară, nu eram de bani gata, nu jucam niciun sport de performanță. Eram eu, în unicitatea ființei mele. Nu eram nicidecum modestă. O profesoară foarte dragă mie mi-a spus că ”Modestia e calitatea oamenilor fără alte calități”. Eu nu sunt genul care să se limiteze la o singură calitate, așa că le-am lăsat să iasă la iveală de-a lungul anilor.
  3. Învață să gătești. Serios! Nu e o chestie de femei, barbați sau hermafrodiți. Toată lumea trebuie să știe să gătească. Locul tuturor e în bucătărie. Trebuie să știm să gătim ca să nu murim de foame. Da, poți prăji cartofi și comanda pizza la nesfârșit, dar trebuie să ai acele rețete pe care le prepari cu drag pentru tine sau cei apropiați ție și care să îți hrănească atât trupul, cât și sufletul.
  4. Du-te la dentist când nu te doare nimic! Asta e ceva ce mi se spunea încă de când eram mică și refuzam să fac așa ceva. La ce? De ce să-mi irosesc timpul și să mă bag singură în sperieți când nu mă deranjează nimic? Pentru că trebuie! Când ești adult, te va costa enorm, așa că rezolvă cât poți când ești tânăr și plătesc ai tăi:)
  5. În contradicție cu ce am spus mai sus, învață să fii independent de la o vârstă cât se poate de mică. Nu zic să fugi de acasă la 16 ani, dar nici nu sta cu mămică-ta la 37. Nu vreți să vă pensionați în același timp. Ia-ți un job de vară, învață câte ceva despre responsabilitate și pune-ți bani deoparte pentru micile mofturi pe care nu ți le pot face părinții.
  6. Fii selectiv cu tot în viața ta, pentru că meriți tot ce e mai bun! Nu ai timp de prieteni falși și de relații superficiale. Tratează-te cum te vrei tratat sau cum ai vrea ca cineva să îți trateze copilul. Investește-ți timpul, energia și iubirea în oameni care sunt dispuși să facă același lucru pentru tine.
  7. Nu mai mânca porcării! Jeleurile sunt făcute din copite de vită, iar colorantul roșu e făcut din gândaci striviți. Nu zic să urmezi diete. Sunt niște porcării. Mănâncă sănătos, curat, vegan și nu îți număra caloriile.
  8. Pune totul sub semnul scepticismului. OK, dansează pe Macarena, dar fii informat că e un cântec despre infidelitate.
  9. Îngrijește-ți sănătatea mentală. Dacă ai cum, mergi la psihologul școlii cât ești încă la liceu. E gratis și te va ajuta să afli foarte multe despre tine. În ceea ce privește terapia ca adult, va ajunge să fie destul de scump. Tu decizi ce poți controla și unde ai nevoie de ajutor din exterior.
  10. Găsește-ți modele demne de urmat – în familie, în media sau în cărți și filme. Vezi ce poți învăța din caracterele lor. Modelele mele sunt Sailor Moon, Michelle Obama, Daria Morgendorffer, bunica și profa de engleză din liceu. Da, sunt fete și femei care m-au învățat cum să abordez viața și obstacolele ei. Nu sunt misandrină, doar că nu am un model masculin demn de menționat.
  11. Fă ceva rebel cu look-ul tău! Fie că e vorba de păr, vestimentație sau machiaj, îndrăznește! Pot spune cu mâna pe inimă că nu m-am simțit mai liberă ca atunci când mi-am făcut părul albastru. Aveam 28 de ani, nu 16 și a fost uimitor pentru stima mea de sine.
  12. Găsește-ți chemarea. Dacă nu știi ce vrei să te faci când o să fii mare, adu-ți aminte la ce erai bun la școală și croiește ceva din asta.
  13. Nu-ți fie teamă de ridicol. Cântă melodia ta preferată la karaoke sau în fața prietenilor tăi, joacă o piesă de teatru, imită-ți vedeta preferată. Distrează-te și simte-te bine!
  14. Fă poze și păstrează-le. Așa vei vedea cum evoluezi, ce persoane sunt alături de tine când cutele de pe față se înmulțesc.
  15. Nu te stresa dacă nu ai prieten la 16/17/18 ani. Oricum relațiile de genul nu durează.
  16. Fă sport, nu din obligație, ci din respect pentru corpul tău. Nu toată lumea e făcută pentru alergat. Unora le place dansul, altora pilates iar unele persoane se simt bine făcând yoga sau trăgând de fiare.
  17. Nu-ți lăsa meseria să te definească. 8 ore pe zi nu-ți conturează caracterul. Restul de 16 sunt la fel de importante. Plus că, mulți poartă o mască socială atunci când sunt la serviciu, așa că de ce ai vrea să te asociezi cu cel care e drăguț cu alții doar pentru că e plătit? Asta nu înseamnă că nu trebuie să fii profesionist.
  18. Nu te împrieteni cu colegii de muncă și nu numi pe nimeni de la muncă BFF-ul tău. Oricât de bine v-ați înțelege, sunteți la muncă, nu în timpul vostru liber. Nu zic că astfel de prietenii nu ar fi posibile, dar nu sunt cele mai sincere și pure. Mereu va exista o competiție pe plan profesional, iar fiecare își urmărește interesul.
  19. Nu fi pasiv-agresiv. Nu ai absolut nimic de câștigat dintr-o astfel de atitudine. Spune direct ce te deranjează și nu strica ziua cuiva amintindu-i că a făcut sau nu nu-știu-ce chestie cu X luni în urmă. Te deranjează cineva sau ceva? Spune-i asta. Nu posta pe social media rufele tale murdare. Suntem tentați, vrem să ne eliberăm de nervi și credem că asta e cea mai bună soluție. Când îți trec nervii și vezi chestia aia scrisă acolo, cum te simți? A te maturiza înseamnă să lași în urmă negativismul și să nu lași oamenii să vadă că te-au afectat. Asta a fost una din cele mai grele lecții de viață învățate, dar sper că sunt pe drumul cel bun.
  20. Lasă horoscopul în pace! Nu justifica o atitudine de rahat prin faptul că e Mercur în retrogradă și că tu ești un Taur cu ascendent în Leu care are o personalitate prea puternică și care e foarte încăpățânat și impulsiv. Fii TU, nu zodia ta.
  21. Sună-ți bunicii. Pe asta chiar nu trebuie să o explic.
  22. Tânjește pentru calitate, nu cantitate, din orice punct de vedere. Fie ca e vorba de prieteni, mâncare, îngrijire personală sau marca de hârtie igienică pe care o folosești, alege calitatea.
  23. Pune-ți bani deoparte. Nu știi niciodată când ai nevoie de ei. Poate e vreo urgență, un moft sau ce o fi…e bine să știi că ai siguranță financiară în orice moment.
  24. Tot legat de bani…dacă ești un antreprenor, să nu îți fie teamă să ceri cât consideri că meriți. Nu toată lumea își va permite să lucreze cu tine, dar tu îți știi valoarea și nu ești dispus să faci compromisuri în ceea ce privește calitatea serviciilor pe care le oferi. Viața e scumpă și nu trebuie lași pe nimeni să te trateze ca pe o ofertă specială sau să îndrăznească să negocieze un preț cu tine. Dacă am face asta cu doctorii, în special dentiștii, nu am primi cele mai bune rezultate…ba chiar ar întrerupe colaborarea cu noi sau ne-ar bate obrazul.
  25. Dacă trupa ta preferată vine în România, du-te să îi vezi! Fără discuții! Vei regreta peste ani că ai ratat ocazia.
  26. Nu primi sfaturi de la oameni cu pantofi urâți, mai ales când vine vorba de vestimentație.
  27. Dacă nu vrei să ai copii, nu înseamnă că ești mai puțin femeie.
  28. Nu te speria de o anumită vârstă. Și ce dacă 30 bate la ușă? Ce dacă faci 40? Tot ce e important e să te simți bine cu propria-ți persoană. Societatea ne dictează să facem anumite lucruri la anumite vârste, dar asta nu trebuie să ne provoace anxietate inutilă. Fiecare face ce simte, cât timp nu le face rău celor din jur.
  29. Bea apă și poartă protecție solară. Protejează-ți corpul, sufletul și mintea de tot ce i-ar putea face rău.

giphy

Sigur că au mai fost lucruri utile pe care le-am învățat, dar momentan acestea își merită locul în lista mea aniversară. Acum mă duc să savurez tort, să petrec timp cu oamenii mei dragi și să mă bucur de un nou capitol. La mulți ani mie!

CityFemme – un proiect de fete destepte (stiu, pentru ca e vorba de prietena mea cea mai buna!)

Sunt aproape noua ani de cand am blogul – sunt departe vremurile acelea in care eram doar o studenta  venita din provincie sa invete jurnalism la Bucuresti. Intre timp am terminat facultatea, m-am mutat de destule ori dintr-o chirie in alta pana cand am gasit un loc caruia pot sa-i spun „acasa”. Mi-am schimbat si serviciul pe care l-am avut ani de zile, iar de cateva luni bune fiecare zi e o frumoasa provocare.

Sunt insa si cateva constante in toata aceasta ecuatie – sunt cateva persoane care mi-au fost alaturi inca din facultate, care fac parte din viata mea si acum pe care sunt sigura ca ma pot baza si in viitor. Una dintre ele este o prietena buna din facultate, care de ceva timp a decis sa inceapa un proiect personal – un site pentru femei numit CityFemme.com.

Am privit-o de la inceput, de la primii pasi timizi, de cand se plangea ca nu stie ce nume sa aleaga sau sa rezolve nu stiu ce probleme tehnice. Dar se apropie usor de jumatate de an de activitate, timp in care a crescut frumos. Acopera o multime de subiecte pentru femei – de la timp liber (recomandari de lectura, de filme, de evenimente) la moda, stil sau sanatate.

pic

Impreuna cu sora ei (alaturi de care a pornit acest proiect), cel doua au scris deja aproape 200 de articole, au facut niste concursuri dragute si au ajuns sa aiba si o pagina de facebook pe care o urmaresc zilnic.

Sper sa va placa si voua!

Are blogs still a thing? (life update)

I remember that back in the day blogs were all the rage! Everyone had one and they even used to post on the daily. I know because I used to be one of those people. I used to think that if my blog were successful, I would get a good job and gain visibility on the web. Gone are the times when I cared about that stuff. I don’t want to kill off my blog completely – I promise to post at least twice a year, even though this might be a promise I will not be able to keep.

rrrr

Enough about that, let’s talk about me! (I’ve always wanted to say that IRL, but somehow it’s not appropriate.) I am well. I cut out most of the negativity from my life, but we all know how roaches never die until you flush them down the toilet, and even then I might be a bit skeptical. I really need to copyright this shit, or else Taylor Swift will steal my ideas for her new album. My best friend got married last week and I was one hell of a bridesmaid! Hey, her words, not mine!:))

My former job got me to the point where I started to hate blogs and posting regularly. Maybe that was due to the fact that I HAD to. Now I don’t have a boss anymore and the only person I answer to is myself. It’s liberating. I have dyed my hair blue, green and a combination of both. It’s been a blast and I can’t wait for the next one! I wore two dresses and a skirt this year and I feel like I deserve a medal for the hard work I put in to be a damn lady! Yes, there are pictures of me wearing them. No, I will not publish them here. That’s what Facebook is for.

8cabeakxi

What I love about personal blogs is that you can rant without anyone interrupting you. What a bad trait that is – how poorly educated can a person be? Don’t even answer that! I used to get in trouble for the stuff I used to post here. Now I am not that worried since I have been on a hiatus for hell know how much time. I doubt people even read my posts. I pretty much post for future me to have a read when she’s bored. I don’t have an audience. I have nothing to sell and nothing to gain or lose.

Today was an interesting day and I will end it with a special song dedicated to someone who made me laugh so hard today I feel like I should send her a special card. Thanks, G! Girl, you’re as funny as you are a bitch!

 

 

When I leave work, I don’t fucking know you anymore

It may sound as if I’m throwing a pity party for myself, but just hear me out! Or read me out, whatever… I work and I work so fucking hard it gives me migraines. There have been days I hated work. Oh, what a shock! Don’t get me wrong, I do my fucking job and I like to think I do it well, but there is only so much one employee can do. I dedicate time and energy into the shit I have to do just to have it done and make everybody (including myself) happy. But the thing is…nobody is ever 100% happy. Even if you do something well, why didn’t you put in the effort to make it perfect? Because I am a fucking human, that’s why!

hand

When that clock indicates me that my working hours are done for the day, I am out that door like a ninja! I don’t know you anymore. You are dead to me until the next day when I have to see you! It’s as simple as that and I am certain you all think the same about me. It’s fine. I don’t fucking care. You do you! I don’t care about your personal life and why you prefer Coke zero over regular Coke. That’s all on you! When you even have the slightest doubt that I might get pissed off if you contact me outside of work with shit regarding work, don’t do it! Don’t do it. I don’t care. Can it wait? Good! I hate this whole “let’s impress the boss” attitude. I can’t do it. I don’t want to impress anyone but myself when it comes to work. If you live for your work, you are a sad person. I have been this person for years. I want to stop. There is life outside of work and I want to live it.

768b779cc461dd25bb6253a946c4f206

From now on, whoever fucking dares to contact me can go choke on a cactus. Is the place burning down? Should I care? Am I the boss? If you answered “no” to all of these, I would suggest leaving me alone. I do not care about what happens when I am gone. End of story.

If you are bored at work, don’t pin it on me. I am out of there and I do not plan on returing unless I have to!

Take no shit

I hate it from the core when people tell me to calm down. Why would you say that? Do you have a death wish? I am not one for stereotypes, but telling a woman to calm down is like trying to baptize a cat – someone will get hurt and they had that shit coming. I don’t like to shut up about things. If you are wrong, I will tell you. You can thank me later for this favor. Most people just beat around the bush when they want to tell you something that’s rather awkward. I try not to, because that would mean so much wasted time. I am not one for wasting time, people. Time should be spent – regardless if you spend it sleeping or having the time of your life (to me these two go hand in hand for some reason).

870d0415bcd8fc502252a3f1d1f9d111

So I have this friend…she is awesome as hell and I love her to pieces! Soon there shall be a blog post about her. Never have I ever told her stuff lightly. She knows everything about me and vice-versa. I love calling her out on stuff because I feel like that is the right thing to do. It’s a win-win for everyone. She appreciates that (I hope). The weird thing is that most people don’t. Well…aren’t those bastards crazy? I just saved you a huge amount of time and embarrassment. Like…you’re welcome, bitch!

10731458_352164664944404_2040380673_n

Back to the whole “Calm down” bullshit… I’ve been there and done that. I have told people to calm down (silently, of course, because I do not and cannot risk losing teeth), but my reasons were valid. People screaming for nothing at all aren’t doing anybody any favors. But when things call for a riot, that start a fucking riot as long as you believe what you’re rioting about.  I am not the one to take shit from anyone. Hell…I ended a friendship with someone just because she said my toy Luna is stupid. And it’s been almost a year since we spoke. I don’t need negative people in my life; I already have the ones I am obligated to spend time with.

Hold the corpse, please!

“Esti ceea ce mananci” a fost unul dintre citatele pe care le-am urat pana acum ceva vreme; asta probabil pentru ca mancam o gramada de cacaturi care nu imi faceau deloc bine. Probabil ca inca mananc cateva din acele cacaturi. Sunt constienta de asta si incerc sa le elimin pe cat posibil. Am 6 luni de cand nu mai mananc carne si 2 luni de cand am renuntat si la peste si fructe de mare. Nu regret nimic. Singurul lucru pe care il regret e ca nu am renuntat mai din timp. De ce am trecut la vegetarianism? Din multiple motive: atat de sanatate, cat si de etica.

In primul rand, m-am documentat mai mult despre consumul de carne si ce am gasit m-a inspaimantat teribil. Impreuna cu o colega de munca, am zis ca nu mancam carne o saptamana pe luna, dupa ce am citit articolul “De ce nu mananc carne” de pe blogul Oliviei Steer. Am incercat asta si de atunci nu am mai atins carne. Ea inca mananca. Macar una din noi a reusit. Mi-am deschis singura ochii. A trebuit sa realizez ceva ce era evident de cand am aflat de unde vine carnea. Eu mancam cadavre! Cadavre congelate, dezghetate, prajite sau fierte. Tot cadavre erau! Nu am mai vrut sa iau parte in macelul asta.

In al doilea rand, de cand sunt mica ma bat cu pumnii in piept ca iubesc animalele si ca le vreau tot binele din lume. Abia la 23 de ani m-am trezit ca vreau sa fac ceva in sensul asta. Imi merit cateva perechi de palme, recunosc! Dar macar am avut revelatia asta acum. Nu vreau sa stiu ca un animal a trebuit sa moara ca eu sa mai traiesc o zi. Recomand celor care au dubii daca merita sa fii vegetarian sa se uite la “If slaughterhouses had glass walls, everyone would be a vegetarian”. E pe youtube. Dar nu e pentru cei slabi de inger. Eu recunosc ca am plans de parca imi vedeam cele mai dragi persoane ca sunt ucise cu sange rece. Acum ma bucur sa stiu ca mancarea mea nu a tipat inainte de a ajunge in farfuria mea. Dar, din pacate, asta nu opreste taiatul animalelor. Traim intr-o tara in care multa lume s-a nascut cu friptura la bot si care are un McDonald’s la scara blocului. E destul de greu sa educi generatii care stiu ca locul porcului e la masa de Craciun si a mielului pe masa de Paste. Sa nu intru in toata polemica mea despre religie, ca imi va sari si mai multa lume in cap. Tot ce pot sa spun ca toata treaba asta cu “sacrificiul” pentru hell knows what e o mare porcarie si o spalare de creier.

“TREBUIE sa mananci carne ca sa fii sanatos”…cine zice asta? Doctorii? Adica nemernicii care prescriu o gramada de medicamente care iti scurteaza viata? Nu, mersi! Prefer sa stau departe de cadavre prajite si sa mananc ceva care stiu ca nu a ranit nicio vietate. Polemica mea despre consumul de carne poate dura zile si nopti. Ma ingrijoreaza sanatatea familiei si a prietenilor apropiati. De restul oamenilor nu imi pasa atat de tare. Ce ma doare pe mine e ca multe animale nevinovate sufera pentru poftele altora. Sunt genul de persoana care daca vede un cersetor cu un caine infometat langa el, inclin sa ii dau cainelui de mancare, nu omului. That’s how I roll.

Mai multa pofta imi fac niste legume aromate la tigaie decat o friptura cu iz de deces.