Dorințe care nu au putut fi împlinite

După vorba lui Forrest Gump, “Life is like a box of chocolates; you never know what you’re gonna get”, am realizat că viața nu ne oferă mereu ceea ce sperăm. Adică, în acea cutie cu bomboane de ciocolată se poate strecura și o gânganie sau, eventual, o bucată de rahat care seamănă cu ciocolata, de la distanță. Cam așa sunt și șansele noastre: dulci sau căcăcioase.

Dorințele mele au fost mereu modeste. Mereu mi-am dorit ca părinții mei să fie mulțumiți cu doar un copil, dar au trebuit să îl facă și pe al doilea și să-mi distrugă cei mai buni ani ai vieții (și chestia asta încă persistă). Bine măcar că s-au prins că a fost o idee proastă și s-au oprit la timp. Pe lângă a mă fi născut în altă țară, să fiu singură la părinți era una din cele mai mari dorințe ale mele. Astea au fost primele mele dorințe pe care nu le-am putut exprima la timpul potrivit și probabil din cauza aia nu s-au împlinit. Și prin exprimat, mă refer la vorbit literalmente.

Una din bomboanele de ciocolată a fost împăturită în staniol, deci a fost nevoie să o desfac ca să o pot mânca. Aici mă refer la alegerea propriului meu drum. A trebuit să pun piciorul în prag și să mă duc la ce facultate am vrut eu. Spre deosebire de altă progenitură a familiei, care a făcut ceea ce i-a fost dictat, eu am ales cu capul. Nu că mă laud că am fost eu mai deșteaptă, dar așa a fost! (*introduceți lipsa de modestie aici*). Alegerea drumului academic a fost dictat de dorințele copilăriei mele, alegerea carierei e dictată de locurile disponibile din redacții. Acum o dorință care cere împlinire e angajarea și zburatul din orașul natal, din nou și pentru totdeauna.

Aș fi punctat și dorința de a fi fost drăguță. Chestia asta nu mi-a ieșit niciodată. Nimeni nu s-a referit vreodată la mine ca fiind “tipa aia drăguță”. Nici nu știu cum m-aș fi simțit dacă cineva chiar ar fi spus asta. Ar fi o noutate pentru mine. Mereu m-am lovit de remarci că nu sunt frumoasă și populară. La un moment dat, mă obișnuisem cu ideea. Nu mă interesa să fiu populară, ci să am prieteni adevărați. La treaba cu frumusețea… să zicem că nu prea mă ajută mutra. Nu sunt modestă, dar chiar nu cred că sunt vreo frumusețe. Stau prost cu stima de sine și la fel de prost și cu calitățile de la natură. Asta e! Mai puțin pentru mine și mai mult pentru altele! Mă pot obișnui cu ideea, dar doare peste măsură de tare când cineva îți spune ce defecte ai, de parcă tu nu ai fi posesoarea unei oglinzi. Așadar, adevărata mea dorință nu ar fi frumusețea, ci lipsa de răutate a oamenilor. Chestia asta nu va exista niciodată, așa că mai bine zic că sunt urâtă; pot folosi treaba asta ca un scut de protecție de genul “Uite, tu nu mă poți răni, m-am autojignit!”…

Nu că mi-ar fi fost dor de articole plângăcioase, dar cam asta aveam pe suflet și simțeam că trebuia scris undeva.

7 thoughts on “Dorințe care nu au putut fi împlinite

  1. Flori Iuhas says:

    Uite ca iti scriu eu, aia, profa pre numele meu Flori Iuhas, rugandu-te sa nu te mai plangi! Darul tau se numeste inteligenta! Oglinda e o inventie narcisista daca e sa o luam psihologic. In mod real in locul meu, al tau, nu poate slabi nimenea. Urâţenie nu există dacă nu vine din noi…

  2. TAZ says:

    Eu te respect si asa urata cum esti..pentru ca esti o olteanca data dracului si mai esti si “tipa aia draguta cand isi pune ambele palme peste inima”!:*

    don’t be sad, don’t be blue, Frankenstein was ugly too…si a murit repede!:D

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s