Soacra nu trebuie să fie un monstru

Butonam zilele trecute telecomanda și dau de o emisiune pe Național TV intitulată  “Iubire interzisă”. Cum titlul te duce cu gândul la drame de proporția telenovelelor, curiozitatea mi-a spus “Ia uită-te și tu, că tot n-ai ce face!”. Așa am făcut! Ediția a cărei telespectator am fost trata problema triunghiului conjugal. Fosta iubită cu care flăcăul a avut un copil mai vine pe la casa acestuia să-și vadă plodul și să se plângă la fosta “soacră” că nu mai are unde sta bla-bla-bla. Flăcăul de care vorbim are o iubire nouă, o domnișoară de 21 de ani care n-are de ales decât să suporte situația. Sîc!

Drama situației e evidentă, dar pe mine m-a enervat atitudinea “soacrei”. Cucoana pretindea că noua noră trebuie să aibă grijă de copil, să spele, să gătească, să facă curat după toată lumea din casă  și să nu se supere când vine Romița (fosta iubită) în vizită. Hai să mori tu! Serios!? E ciudat cum trăiam cu impresia că societatea a mai evoluat și cum credeam că astfel de concepții sunt de domeniul trecutului. Probabil gândirea asta e specifică și raselor mai colorate (n-am nimic cu negrii sau asiaticii, aici vorbesc strict de țigani!) și oamenilor care nu sunt conștienți că suntem totuși în 2010.

Nu am să povestesc cum a fost emisiunea, pentru că nu vreau să devin plictisitoare (mă chinui, mă chinui), doar am vrut să subliniez aspectul că termenul de “soacră” la noi în țară are conotații negative din cauza unor astfel de exemple. E absolut necesar ca nora să fie sluga soacrei ca să fie plăcută? Cine a inventat treaba asta? Bine, e normal ca fata să nu-și jignească soacra și să se poarte frumos cu ea, dar nimeni nu a spus să-i fie slugă! De asemenea, soacrele cu gândire înapoiată ar trebui să gândească mai mult la noțiunea de cuplu.

Hai să explicăm simplu și frumos! Când doi oameni se plac, se iubesc, se respectă și fac o echipă bună, ei decid să oficializeze relația prin căsătorie. Prin căsătorie, părinții fiecăruia devin socrii celuilalt. Am căutat termenul de soacră și în DEX și nu apare nicăieri noțiunea de “stăpânul/stăpâna mirelui/miresei”. Pur și simplu e un alt părinte de care nu te leagă o relație de sânge, ci (ar trebui) una de respect. Cât de greu a fost asta?

Când o tânără are un prieten de ceva vreme sau dacă urmează să se căsătorească, rudele mai în vârstă nu o întreabă dacă alesul ei e băiat bun. O întreabă “Soacra te place?/Cum te înțelegi cu soacra?”. În societatea noastră, soacra e privită ca un balaur cu șapte capete gata să linșeze pe cel alături de care puiul ei își va petrece restul zilelor. Soacrelor, relaxați-vă! Puii voștri sunt pe mâini bune; pe mâini alese de ei. Dacă ei și-au ales jumătatea și sunt fericiți, lăsați-i să fie fericiți! Dacă au dat-o în bară și ajung la divorț, nu le scoateți ochii! O duc suficient de prost că și-au greșit alegerea.

Ca să concluzionez: soacra nu e un monstru, nora nu-i o slugă! Haideți să nu mai trăim după stereotipuri! Nu toate soacrele sunt ca cea a lui Fred Flintstone! Și soacrele, și ginerii și nurorile sunt oameni. Hai să fie tratați ca atare.

3 thoughts on “Soacra nu trebuie să fie un monstru

  1. Dyna says:

    La ţară, da. Sau, mă rog, în comunităţile conservatoare, tradiţionale, unde a rămas valabilă conducerea patriarhală.
    Oricum, tu ţi-ai fundamentat argumentarea pe o emisiune regizată ori pe câteva exemple izolate. Exact cum ai argumenta că desenele animate ori că filmele SF nu sunt verosimile…

  2. Dyna says:

    Mă, tu nu iei în calcul un singur lucru, cel mai important: emisiunile astea sunt regizate!!!
    Şi, dacă asta atrage publicul, asta se dă pe post. simplu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s