Dragă mami, la mulți ani!

Azi am avertizat-o pe mama: “Vezi că o să scriu pe blog despre tine că e 8 Martie!”. A râs și a presupus că n-am să fac asta. Mamă, ai presupus greșit! Azi, cu ocazia Zilei Femeii, îți declar că te iubesc chiar dacă ești o alcoolică și mă ignori. Dacă asta nu e dovadă de iubire, atunci nu știu ce să-ți mai spun! În loc să scriu despre Oscaruri, despre Lady Gaga sau Justin Bieber, eu scriu despre mămica mea cea dătătoare de viață.

Mama e genul de femeie practică și modestă care preferă oricând o bere în locul unui buchet de flori. Pe principiul “florile nu-mi țin de foame sau de sete așa că dă-mi o bere!”. Dacă stau să-i înțeleg punctul de vedere, are și ea dreptate, cel puțin din perspectiva unei alcoolice.

Acum 21 de ani și câteva luni, mama a fost supusă unor chinuri groaznice: cele ale nașterii mele. După ce mi-a spus că a stat 12 ore în travaliu cu mine, eu i-am zis cu toată sinceritatea: “Să știi că dacă mă avortai, nu te-ar fi învinovățit nimeni!”. Nici măcar eu…Nu mă înțelegeți greșit, apreciez că mi-a dat viață și așa mai departe, dar să te chinui 12 ore ca să mă naști pe mine…asta da dovadă de iubire! Îmi pare rău și pentru dezamăgirea lui taică-meu de după când a aflat că sunt fată. Bănuiesc că în mintea lui s-a petrecut ceva de genul: “După ce mi-ai chinuit nevasta timp de 12 ore, ai mai avut tupeul să ieși fată?”. Nu a fost niciodată intenția să o chinui pe mama la naștere, dar am fost o creatură complicată încă din prima zi pe planeta asta. Pe de altă parte, și ea a fumat și a băut pe perioada sarcinii mele, deci am pe cine da vina pentru toate defectele mele. Și se mai supără că o fac alcoolică…Glumesc și știu că și ea știe de glumă. Nu m-a contrazis cu referire la alcoolismul ei, deci e un fel de confirmare că am dreptate.

Normal că am avut dubii când îmi povestea despre ziua nașterii mele. În primul rând, pentru că eu trăiesc cu senzația că sunt adoptată și în al doilea rând, pentru că de fiecare dată când îi ziceam “babă”, îmi dădea cea mai tare replică. Suna ceva de genul “Babă-i mă-ta, eu-s o doamnă!”.

Mai poți să-i zici ceva? Mama mea e tare, oricât de tare m-ar enerva uneori. Și slavă Domnului, că mă enervează des, mai ales când e departe de mine. Ce-i drept, de când s-a mutat cu mine la București, pare a avea caracteristici umane. Ne înțelegem mai bine. Chiar nu mă așteptam!

Cu ocazia zilei de 8 Marie, vreau să-i urez mamei mele “La mulți ani!”, să fie sănătoasă (la cap) și să-i meargă bine și pe plan profesional!

Copii, iubiți-vă părinții în ciuda defectelor lor!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s