Posturi idioate în fotografii

Mi-am amintit de ziua pozelor pentru albumul de a 12-a. Ziua aia a fost obositoare nu numai pentru că zburau ondulatoare și plăci de păr prin clasă, dar și pentru că ne lua mult să ne intrăm în postura de divi și dive. Fiecare pagină din albumul meu de clasa a 12-a e unic. Normal că e unic, doar sunt persoane diferite! Mai e unic pentru că fiecare și-a putut alege un fundal anume și mai ales pentru că fiecare a avut o poziție specifică.

Mâini în păr, pe burtă, pe fund, pe scaun, pe față, sub bărbie, bot sau gură întredeschisă…astea sunt numai câteva aspecte ce ne individualizau paginile. Da, înțeleg că avem unicitatea noastră, dar unele poziții erau absolut penibile și nu li se potriveau tuturor. Spre exemplu, dacă ținuta nu denotă că ești o divă, atunci nu trebuie să îți ridici părul. Dacă ești îmbrăcată bătrânicios, ai putea măcar să zâmbești și să nu semeni cu o babă sau să nu te machiezi ca atare.

N-am înțeles niciodată schimonoselile din poze sau ce încearcă ele să transmită. Ok, ai mâna în păr. Dacă poza vorbește în locul tău, ce transmite un astfel de postură? Sau ce înseamnă mâna sub bărbie? Sau ambele mâini? Din fericire, mesajul posturilor mele a fost destul de clar. Zic “posturilor” pentru că am avut câte trei poze pe pagină. Pentru că eram atât de grozavi! Nu am pozele în laptop, dar îmi aduc aminte posturile mele și ceea ce (cred că) vroiam să exprime.

1. Cu mâinile încrucișate și privind peste ochelari. Traducere: “Știu că am figură de profă dură, dar nu-mi pasă! După fața mea se vede că vreau să dau la litere”. Ce-i drept, lumea chiar a înțeles mesajul ăsta. Pe vremea aia vroiam la litere.

2. Zâmbind timid, pe jumătate și cu o mână pe șold. Mesajul e că urăsc să mi se facă poze în care trebuie să zâmbesc la comandă. De asemenea, dacă nu era mâna pe șold, nu era de efect.

3. Ținând mâna pe rama ochelarilor și un portret pe alb negru. Aia cred că a fost postura mea preferată. Bănuiesc că traducerea ei era ceva de genul “Nu sunt o tocilară dacă am ochelari. Uite, am și o figură prietenoasă!”

Pot spune că eu am pozat ca o ființă normală, dar alte poziții ale colegelor m-au dat pe spate. Erau unele în care erau pe scaun și se lăsau pe spate. Sincer, nu prea îmi inspirau inocență sau chestii de genul ăla specifice tinereții. Mai degrabă aveau o tentă de lascivitate venind din partea unor fete maturizate forțat de sutienul push up. Nu degeaba au stârnit reacția fratelui meu care suna ceva de genul “Mamă, ce bună e asta!”.

Care e treaba cu pozatul ăsta “afectat”? Asta dă profunzime fotografiei? Niciodată nu am să înțeleg treaba asta. Nimeni nu stă așa în viața de zi cu zi. Pozițiile alea pot să te facă atrăgător doar în fotografii. Imaginați-vă că în viața cotidiană nu faci postura “de poză” atunci când vrei să convingi pe cineva cât de tare ești tu. Probabil îl convingi de cât de penibil sau cât de comic ești, cel mult.

Einstein era un geniu! Ce mi-ar fi plăcut să pozez așa…

One thought on “Posturi idioate în fotografii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s