Nu duce numele Domnlui în deșert…și nici în metrou!

În caz că nu am menționat până acum…nu sunt o persoană prea religioasă și nu mi-e milă de cerșetori. Cu atât mai mult urăsc situațiile în care cerșetorii apelează la divinitate pentru a obține ceea ce vor. “Să te-ajute Dumnezeu!” sau rugăciunile spuse în metrou nu au reușit niciodată să mă impresioneze într-atât încât să scot bani din buzunar pentru aceste urări robotice.

În primul rând, urarea aia nu e din suflet pentru că nu mă cunoști. În al doilea rând, tu n-ai nicio treabă cu Dumnezeu. Nu e vina lui că ai ajuns să cerșești și nici meritul lui că eu nu cerșesc. E vorba de cum îți faci tu norocul. Te dai mare religios în metrou, dar înainte să intri în tren gândești ceva de genul “Ai dracului proști, ar trebui să-mi dea odată bani pentru că am să bag textul cu Dumnezeu și toată lumea are frică de el!”. Nu suport falșii creștini care pretind că îl slăvesc pe Dumnezeu, dar de fapt se folosesc de numele lui pentru a obține bani de la oameni care nu au absolut nicio obligație față de ei.

Partea tristă e că unii oameni pun botul la textele despre Dumnezeu. Campaniile care ne amintesc că un cerșetor câștigă în jur de 5000 lei pe lună nu sunt vorbe aiurea. Au o bază. Dacă într-o tură a metroului fac 5-10 lei, ne putem închipui cât ar strânge pe o lună. Alternativa sănătoasă pentru cerșetori ar fi să muncească pentru bani, nu să apeleze la divinitate pentru un ban în plus. 90% dintre cei care cerșesc au membre funcționabile, așa că nu văd de ce nu ar face muncă fizică. Măcar să vadă cum e să depui un efort pentru banii ăia.

O strategie nesimțită e să îmbine numele Domnului cu o poveste tristă (a cărei veridicitate poate fi pusă sub semnul întrebării) și cu un animăluț sau un copil în brațe. Se pare că și cerșetorii au propriul lor consilier de imagine. Și îi poți deosebi pe cei care au de cei care s-au ghidat de capul lor. De exemplu, am văzut odată o fetiță care a făcut imprudența de a se îmbrăca foarte curat și și-a mai pus și ceva bijuterii. Și asta cică era ținuta ei de cerșit. Păi cine să o mai creadă? Dacă vrei să cerșești eficient, lasă hainele curate și bijuteriile acasă!

De Crăciun sunt oferte speciale de cerșetori: cei care cântă colinde și te fac să-ți blestemi zilele că circuli cu acest mijloc de transport. Timpanul ți-e distrus, dar n-ai de îndurat decât 3 minute de tortură. Cânți colinde în metrou. Așa și? Nu-ți dau bani. Singura chestie pe care ți-aș da-o sunt lecții de canto ca să nu te mai faci de căcat data viitoare când te apucă să colinzi în metrou.

Cel mai original cerșetor a fost unul care a recitat Lucreafărul. Cred că e un trend aici pentru că am văzut una care a făcut aceeași manevră pe RATB. Dacă nu merge cu Dumnezeu, dă-i cu Eminescu!

3 thoughts on “Nu duce numele Domnlui în deșert…și nici în metrou!

  1. raluca says:

    Si mie mi s-a spus Luceafarul, in autobuz :p.
    In schimb, in Brasov, o fetita ingrijita, curata si bine imbracata cersea pentru a-si cumpara role. Probabil, parintii nici nu stiau ce face cand iese “la joaca”.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s