jump to navigation

Cineva chiar mă iubește! February 25, 2010

Posted by Anca in The world I live in.
Tags: ,
4 comments

Anca: Raluca, mă doare (*orice*) atât de rău!

Raluca: Ai pățit ceva?

Anca: Nu știu, dar sunt pe moarte!

Raluca: Aoleu! Iar?

Recunosc cu cea mai mare sinceritate că am momente dese de ipohondrie. Mă doare ceva, automat diagnosticul meu e moartea! Și Raluca e trezirea mea la realitate. Nu mă lasă să-mi plâng de milă de ea. Aștept să spună ea ceva de genul “sărăcuța de tine” și apoi să-i dau replica de om puternic “voi fi ok”. Așa îmi demonstrez că sunt demnă de milă și că mă pot mobiliza.

Moartea nu are nicio șansă să mă atingă atâta timp cât o am pe Raluca prietenă. Îi poate spune “Bă, ai turmentat-o destul pe fata asta de-a lungul vieții! Hai beși la oameni care chiar merită să moară!”. Și astfel, am dovada logică cum că voi trăi veșnic. Ce bine e să ai o prietenă care ar alunga și moartea pentru tine…

Raluca mi-a zis că o fac să zâmbească chiar și când e supărată. Dumnezeule, chiar am puteri magice! Fac oamenii să râdă sau măcar să zâmbească. Știam eu că nu am fost pusă pe lumea asta degeaba! De aceea sunt oameni ca Raluca, Oana și Corina care îmi amintesc mereu de ce exist. Sună incredibil de siropos și știu că nu e genul meu să mă exprim mereu așa, dar când vine vorba de oameni pe care-i iubesc, ați fi uimiți să vedeți că sunt o dulceață de fată. Nu am să vorbesc despre cât îmi vine să bocesc că terminăm semestrul ăsta și nu o să ne mai vedem decât la Sfântu’ Așteaptă.

Raluca, ne vedem mâine și așteaptă-te să te mai disper cu ipohondria mea:))

Ia uite cum am arăta noi în versiunea manga…

Raluca, mulțumesc pentru că mi-ai arătat că o colegă îți poate fi și prietenă.

Te pup, te iubesc și te cinstesc la un covrig în ziua bursei:)) Știi de pe acum!

“Care Anca?” February 23, 2010

Posted by Anca in The world I live in.
Tags: , , ,
12 comments

Nu am fost niciodată o figură marcantă. Nici măcar pentru familia mea. Dar la partea asta ajungem mai încolo. Din fragedă copilărie am simțit că am o putere magică, cea a invizibilității. Lumea trecea pe lângă mine ca și cum nu aș exista și când exista minunea să fiu pomenită într-o conversație…apărea o reacție stupidă: “Care Anca?”.

În generală profii îmi greșeau numele. Ba îmi spuneau Ana, Andreea, Adelina, Adriana, ba Popescu sau Predescu. Niciodată nu le ieșea combinația corectă, și anume Anca Petrescu. Nici când aveam performanțe nu puteam să mă bucur, pentru că mereu exista idiotul/idioata care îmi greșea numele. La olimpiada de engleză eram botezată Ana Petrescu, iar profii nu-mi rețineau nici după un an numele corect… Dar cea mai amuzantă poveste a fost în clasa a opta când diriga scria catalogul.

“Anca, te-am trecut «Ana» din greșeală! Nu te superi, nu?”

Asta a fost una din cele mai marcante replici pe care mi le-a dat cineva. Evident că răspunsul meu ar fi trebuit să fie: “Proasta dracului! Schimbă-mi numele în Anca! Nu mă interesează dacă e nevoie de un catalog nou! Ești idioată sau ai ceva cu mine? Cum de tocmai numele meu l-ai greșit?”. Din păcate, nu am avut curajul ăsta. Am zis că o să corectez eu profii când m-or striga. Poate-poate se găsea unul cu pix negru să transforme “a”-ul în “c” și apoi să mai adauge un “a” la final. Complicated shit! A trebuit să aștept un semestru întreg să îmi scrie cineva numele corect! Am urât școala generală și jumătate din liceu. Implicit, am urât trei jumătate din viața mea până acum. Nu mă plâng, nu mă plâng. Doar constat.

Ziceam că nici pentru familia mea nu am fost o figură marcantă. Unul din motive ar fi că trec foarte rar pe acasă. Un altul ar fi că atunci când vin pe la ei, nu stăm de vorbă; abia dacă ne vedem. Te-ai aștepta să știe despre ce vorbești când pomenești de una Anca.

Exemplu concret: fostul meu număr de telefon ajunge la frati-meo. Nu mai rețin dacă am anunțat sau nu că acela nu mai e numărul meu. Asta cred că a fost greșeala mea. Raluca încerca să mă sune, dar dă de Dănuț. Raluca cere să vorbească cu mine. Galant ca întotdeauna, frati-meo pune cea mai cretină întrebare: “Care Anca?”. În caz că vă întrebați: Da, este fratele meu biologic până la proba contrarie când vom afla care din noi a fost adoptat. Nu pot să spun că avem o relație prea grozavă, dar ai avea pretenția ca propriul frate să știe cine dracu’ e Anca asta.

El îmi zice Ancuța, deci probabil e o muncă mult prea grea să proceseze de la ce vine diminutivul ăsta. Îl înțeleg. Nu-l judec. E “mai special” prin simplul fapt că nu știe cum o cheamă pe soră-sa. Dănuț, dacă citești asta, mai dă și tu un telefon! Așa, ca să nu uităm cum ne mai cheamă…Zic și eu…

Cu stimă și respect,

Anca Petrescu

(oare e cazul să reamintesc mereu cum mă cheamă de teamă că unii oameni ar putea uita?)

Looking for Oaie February 22, 2010

Posted by Anca in Uncategorized.
Tags:
2 comments

We’re trying to make Oaie famous. Oaie in Romanian means sheep, but here we are refering to our classmate Alexandra. Oaie is her nickname. This has been a school experiment so don’t say I didn’t warn you.

Skank edition #2: Heidi Montag February 20, 2010

Posted by Anca in The world I live in, Uncategorized.
Tags: , , , , , , ,
add a comment

She’s a girl I’m really sorry I have to call a skank, but with 10 plastic surgeries done in one day, she had it coming! If you don’t know who Heidi Montag is, browse wikipedia. To make this introduction short, she’s a reality star famous for her role in “The Hills”. But that’s not what brought her into my attention.

Like I mentioned earlier, Heidi Montag has had 10 plastig surgeries done in one day: a brow lift, a nose job, botox, fat injections in her lips and cheeks, chin reduction, neck liposuction, ears pinned back, breast augmentation, liposuction on her waist, hips and thighs and butt augmentation. That’s not even the shocking part. What scares me is that this girl is only 23 years old. Her reasons for going under the knife were insecurity and Hollywood pressure. I don’t get the pressure part. Did Hollywood force you to mutilate yourself? Would they cancel “The Hills” if you weren’t a plastic bimbo? I can understand insecurity, but do you want your own mother to not recognize you after this procedure? If you were a smart girl, you would say “Fuck the world! I’m not gonna care!”. But since you’re not, you had to pay for social acceptance.

Here’s a photo of Heidi before she had any work done.

I don’t think she was ugly. She looked like a normal young lady. Emphasys on the word normal. Maybe Hollywood didn’t accept her looking normal. It’s been said that people would make fun of her “Jay Leno” chin. To be honest, I didn’t even realize she had such a flaw. And also, she wanted bigger boobs. Eventually, she had some work done. In April 2007  she had breast augmentation, collagen lip injections, and rhinoplasty. Her next look was something like this…

Now after seeing her looking like this, you might think “Ok, now she looks better and she won’t have any more work done”. Wrong! It seems that C cups, a new nose and fuller lips didn’t make her happy. She still had the Jay Leno chin and wanted to get rid of it. And not only that…This reality TV star was going to take plastic surgery to a whole new level!

Look at this interview she gave to Access Hollywood:

She wanted H for Heidi… Come on!!! You have fuckin’ triple D! Why would you want an H? Was she even aware that her back would hurt like hell only by carrying those big breasts? I’m still asking myself why does she have this obsession. She’s gonna die eventually so who gives a fuck how much you invested in plastic surgery?! Speaking of dying, the Michael Jackson refference was embarrasing! Don’t even compare yourself to him! That was such an attention whore stunt! Although, it might be funny to hear the first stories of your nose falling off…

Heidi Montag wanted to acheive the perfect look. I don’t believe that represents true physical beauty. That’s very relative. Looking like a Barbie doll doesn’t make you perfect. It just makes you plastic. And she said she feels like that, so it seems that she has reached her goal.

The reason I call her a skank is because she is setting a shitty example for girls who want to look good. To my mind, you have to embrace your flaws, not correct them. And don’t make up flaws you don’t have. Plastic surgeons can’t wait for insecure girls to come in their office. That’s where all their money comes from.

Nu v-ați săturat să butonați “Lady Gaga without make up”? February 19, 2010

Posted by Anca in Uncategorized.
Tags: , , , , , , , ,
1 comment so far

Eu m-am săturat să tot găsesc asta la căutările ce duc spre blogul meu. Mă bucur că sunt citită, dar nu mi-am dat doctoratul în Lady Gaga. Dacă ar fi să fac asta, am zecele asigurat, nu? Ok, suficientă laudă! Hai să trecem la porno search post time!

Am comentat anterior despre curiozitatea celor care caută în neștire poze cu Lady Gaga nemachiată, așa că nu am de gând să mă mai repet. Dar, frate, sunteți constanți, nu glumă!

Yutube? Serios? Ai mâncat o literă, dar să zicem că te iert pentru asta. Dar cum naibii ai ajuns aici căutând un episod din serialul ala? N-am auzit de el până acum, dar după un google sănătos, am aflat că rulează pe Kanal D. După nume pare o telenovelă idiană. Nu mă dau în vânt după așa ceva, deci nu voi posta o recenzie sau ceva asemănător. Îmi pare rău că te-am dezamăgit, drag cititor accidental al blogului meu!

Când spui “most subscribed musicians in Romania”, mă gândesc că destinația butonatului tău ar fi trebuit să fie youtube. Faza e că România nu are youtuberi, adică oameni care să aibă o meserie din postarea clipurilor lor pe youtube. M-am ofticat și eu la faza asta și-mi pare rău că n-ai găsit ce căutai.

Bă, sunteți bolnavi! Film porno cu Michelle Phan? Fata aia e super drăguță și talentată. Locul ei nu ar fi niciodată într-un film porno, nici măcar în imaginația voastră! Sunteți dezgustători! Pentru cei care nu știu cine e Michelle Phan…e cel mai de succes make-up guru de pe youtube (cu peste 500.000 de abonați la pagina ei) și primul video make-up artist pentru Lancome Paris. Am mai scris despre ea, dar am să postez încă o dată o poză cu ea.

Acum că știți despre cine era vorba, continuăm cu ce au mai căutat unii obsedați pe google, și anume porno cu cai. Probabil acești oameni au fost atât de grăbiți să găsească așa ceva, încât au greșit scrierea și de-aia au tastat “pormo cu cai”. Eu ador caii și mi se întoarce stomacul pe dos când văd astfel de căutări. Nu numai că vreți pornografie cu animale (scârboși oameni mai sunteți), dar vreți pornografie și cu Lady Gaga. La cât de celebră e, nu cred că ar avea nevoie de un film sau niște poze porno. Nu ca tine, Paris Hilton! Cred că dacă Lady Gaga ar semna un contract cu Playboy, mulți fani ar fi în extaz și nu ar mai trebui să se chinuie cu Google pentru poze nud cu ea.

Ca un bonus, poftiți o poză cu Michelle Phan machiată precum Lady Gaga. O să găsiți pe pagina ei de youtube și tutorialul aferent.

Ce naiba e vladon.de? Probabil un site din Germania, dar nu asta era căutarea ce mi-a atras cel mai mult atenția. Mi-a plăcut la nebunie “vreau să vorbesc cu miley cyrus dar treb”…și continuare e un mister. Probabil nu te lasă părinții, sau probabil ai nevoie de numărul ei de telefon sau adresa de mail. Alte idei nu-mi vin. Să înțeleg că ești un fan Hannah Montana undeva pe la vârsta de 13-14 ani și ai dorința aia nebună de a lua legătura cu idolul tău că altfel o să mori? Te înțeleg perfect. Și eu vreau să vorbesc cu Miley…dar…cred că mă confrunt cu aceleași impedimente ca și tine. Îmi pare rău, chiar nu am cum să te ajut, mai ales că nu mai are nici cont de twitter să poți lua legătura cu ea.

În sfârșit! Cineva care m-a căutat pe mine! Altfel de ce ar fi zis “moon wordpress”? Vreau să cred că cineva chiar a vrut să citească ce scriu eu și că nu a ajuns aici din greșeală. Mulțumesc! Ce pot să zic?:)

Parodie pe manele? Mai ales…parodie după Ray Charles? Ce a făcut omul ăla greșit în viața lui ca să se facă o parodie pe manele după muzica lui? Sper că o astfel de chestie nu există! Nu de alta, dar nu vreau mai multe semne că lume asta se duce de râpă. Criza mondială e suficient, mulțumesc!

O să mai scriu chestii de genul ăsta pentru că am material din belșug. Consider că pentru azi a fost suficient!

Ca o curiozitate, care a fost cel mai aiurea lucru pe care l-ați căutat pe Google? Sinceritatea maximă e apreciată!:)

Doar atât? February 16, 2010

Posted by Anca in Uncategorized.
Tags: , , ,
add a comment

E ciudat că februarie a fost o lună destul de liberă, dar eu tot nu am postat atât de des pe blog. Ba nu am avut net acasă, ba mi-au murit subiectele…ba aduc pretexte penibile, cum ar fi și ăsta. Nu știu de ce, dar din când în când postez câte un articol vorbind despre incompetența mea de a mai posta ceva. E un fel de exercițiu: ce să scrii când nu mai știi ce să scrii sau hai să faci ceva din nimic.

Februarie nu a fost o lună productivă, dar se pare că în curând va trebui să scriu pe blog fie că vreau, fie că nu. Cică ne cere la școală să ne facem blog pentru eventualele teme pe care le vom primi. Aș putea face un nou blog, dar…cunoscând cât de dezorganizată sunt eu cu ale tehnologiei, nu cred că aș reuși să administrez două bloguri. De cel pentru școală aș uita complet. Așadar, dacă vor exista postări care vor determina oamenii să zică WTF? atunci vor știi că sunt pentru școală. Asta dacă nu va fi nevoie să scriu despre Lady Gaga. În cazul ăla voi fi super happy! Da, am o obsesie pentru Lady Gaga. So what else is new?

E uimitor cât pot abera în rândurile astea, doar pentru a face un articol lung. Nu suport oamenii care zic că sunt “bloggeri”, dar postează o melodie și un rând, iar acea postare se numește articol. În ceea ce mă privește pe mine, dacă am un subiect pe care îl disec, atunci așteaptă-te la un articol lung! În cazul de față, vorbesc despre inabilitatea de a scrie ceva. Așa că lungimea articolului e nedefinită.

Pe cât de imprevizibil este stilul meu de a scrie, postarea asta se va termina aici. Abilitatea mea de a abera nu poate fi extinsă prea mult că altfel dispare.

Chestia asta mă întristează la maxim:

“O.o, ești la Jurnalism? Să-mi iei și mie interviu!” February 13, 2010

Posted by Anca in The world I live in.
Tags: , ,
6 comments

Dacă aș primi un leu pentru fiecare dată când am auzit textul ăsta, aș deține Facultatea de Jurnalism. E enervant cum lumea îți pune automat o etichetă când află la ce facultate ești. Nici eu nu-s perfectă,  mai comentez uneori când aud termeni foarte pompoși în denumirile facultăților. Dar nu intrăm în polemica asta că ne apucă Paștele.

Încă dinainte să fiu studentă cu acte în regulă la Jurnalism și după ce am zis că am vrut să dau la facultatea asta, rudele și cunoștințele au început cu remarci cretine.

Unchiul meu,  persoană căreia nu am să-i atribui nicio calitate sau defect pentru că s-ar putea să citească blogul, a fost unul dintre primii mei “fani”. Eram în vizită pe la bunici și nu mai știu ce făceau pisicile. Unchiul meu este genul de om foarte sarcastic și a zis “Hai, domnișoara jurnalistă! Fă un reportaj!”. Glumele de căcat sunt specialitatea rudelor de gradul al doilea, cel puțin în familia mea. Nu se face atât de ușor un reportaj, uchiulețule dragă! Dacă e pentru presă scrisă, am nevoie de suport pe care să-l redactez, ca să nu mai vorbim de planul pre-redactare. Dacă e pentru radio sau TV, am nevoie de script, oameni specializați pe domeniu sau care au ceva interesant de zis și așa mai departe.

Primim noi cândva o vizită de la niște rude din Buzău. Tot prin 2007 înainte să dau la Jurnalism. Acolo am avut parte de niște reacții diferite de cele ale unchiului. “Vrei să te faci muritoare de foame?“. Mă, nu! Vreau să învăț niște chestii pe care să le aplic în profesia mea viitoare. De unde știe lumea că voi fi muritoare de foame? Probabil cei care m-au întrebat asta erau fie ingineri, fie vânzători fără facultate. În caz că vă întrebați…da, am ceva cu inginerii!

Cel mai enervant comentariu la faptul că sunt studentă la Jurnalsim este “Să vii să-mi iei interviu!”. Dar chestia asta nu ți-o spune cineva care a avut realizări, ci un neica nimeni care crede că jurnalismul se face cu orice fraier care poate silabisi. Mereu mi-a fost groază de interviuri. Nu știu niciodată dacă am ales o temă bună sau un interlocutor potrivit , dar multă lume îmi bagă textul “Să vii să-mi iei și mie ineterviu!”. De ce? Ești expert într-un domeniu de interes public? Ai fost martor la evenimente ieșite din comun? Nu? Atunci plecă! Serios! Plecă din aria mea vizuală! Nu suport oamenii care se cred suficient de tari pentru a acorda un interviu. Cineva ar trebui să le explice că întrebările luate pe stradă sunt pentru sondaje de opinie sau în cazul evenimentelor politice, ca să vadă politicienii ce zice poporul de ei. Atât!

Urăsc supozițiile și oamenii care își dau o iportanță mult prea mare. Nu îmi cereți să vă iau interviu. Dacă sunteți suficient de interesanți, am să vă cer eu din timpul vostru prețios.

Când vei fi o divă/un div, atunci se va pune problema unui interviu.

Google experiment February 12, 2010

Posted by Anca in Ideas.
Tags: , ,
add a comment

I was bored and wanted to post something new here. So what better way to do that then google something random? And so I did! I opened google and typed “why do I” and see what I would get. And here are the results:

Four nipples?! Are you kidding me? Who has four nipples? Cats? Dogs? Or do they have 6? For all I know, they sure can’t google that. Man, if you have four nipples, it sure suckes to be you! Go see a doctor or something. That shit seems serious, considering the fact that humans are ment to have only two.

Why do companies have project management productions? Let’s google that and find out. It says here that “The project manager’s role in a nutshell is the overall responsibility for the successful planning, execution, monitoring, control and closure of a project.” I’m happy to know that I answered the question on over 200 milion people’s lips. I feel important and usefull.

Who hits themselves with a hammer? Apparently almost 5 milion people do! Why? Why? And why on Earth do you google that? You’re probably hitting yourself with a hammer because you found out that Google doesn’t performe miracles. I’ll tell you one thing, son…Google doesn’t performe miracles, but it sure makes one hell of a good entertainment source. Let go of that hammer and stop using Google for such nonsense! Or do it…for my amusement!:))

“Why do I love you” is an awesome song performed by the boys in Westlife. They’re having the same dilemma as 370 milion people. I don’t know what to say. People love. It’s life! We love some people because they are lovable, adorable and make us happy. I can’t say no more. Love and don’t ask yourself why. You’ll ruin the feeling.

Here is the Westlife song:

Enjoy!

Farting comes natural. And here are the causes. I’m not a specialist when talking about farts. Case closed!

Why do you feel so sad, you ask? I’m not sure, but with the economy dropping like this, and with the global warming and all, life can suck, so maybe that’s why you feel so sad. Happy to be of help!

I saved the best search for last! “Why do I have no friends?” is a question I often ask myself as well. People are hard to trust. Maybe you can have two or three good friends your whole life. Even the persons you thought were going to be your BFFs for life may turn out to be such bastards. They promise you they would be your friends forever, and once you go to college, they will barely remember your name or how they met you. So maybe you’re starting college now and that’s the reason you have no friends. No worries, once you get to know other people, you will make new friends. Hopefully, some of them will be friends with you forever if you keep in touch more often.

Try this fun experiment by typing the beginning of random questions and see what you get! Have fun! I know I did!

Valentine’s Day sucks balls! February 10, 2010

Posted by Anca in Ideas.
Tags: , , ,
add a comment

Dacă ar fi să îmi fac propriul calendar, luna februarie ar avea o zi în minus, și anume data de 14. Motivul e că în acea zi trebuie să “ne manifestăm dragostea” fie că avem chef de asta sau nu. Căcat! Îmi manifest dragostea când vreau, nu când îmi spune un căcat de sărbătoare furată de la americani. Dragostea trebuie sărbătorită în fiecare zi bucurându-te de clipele petrecute cu persoana iubită. 14 februarie ar trebui să fie o zi obișnuită, dar de ani buni a fost transformată într-un produs.

Prin orice magazin calci, nu ai cum să nu dai de inimioare de toate mărimile. Cică prin alea demonstrezi jumătății tale c-o iubești. Pe principiul “cadou mare=iubire mare”, comercianții sunt în stare să-ți spună ceva gen “Dacă o/îl iubiți, de ce să nu dați un ban în plus? Doar e Valentine’s…”. E amuzant cum vânzătorii se cred stăpâni pe banii tăi în astfel de situații. Și dacă nu cumperi nimic din magazinul lor, automat te judecă! Apoi bagă acel zâmbet fals și îți spun “O zi bună! Vă mai așteptăm pe la noi!” când, de fapt, vor să zică “Du-te-n morții mă-tii de zgârcit!”.

Zilele astea am dat de o “super ofertă” de Valentine’s Day de la Intercontinental. Suna cam așa:

Dacă înțeleg bine, toată “super oferta” asta se poate traduce gen: “Vino să faci sex de 5 stele și să mănânci ca un porc! În ziua următoare nu-ți dăm micul dejun (breakfast) și nici prânzul (lunch). Îți dăm un hibrid de masă (brunch), că-i mai ieftin pentru noi, dar tu ești un prost și oricum ai plătit în avans!”. Cine e atât de snob încât să dea 680 ron pentru ceva ce ar putea face acasă (sex) și pentru ce ar putea mânca la un restaurant decent fără să cheltuiască o avere? Cine cunoaște astfel de oameni, spuneți-mi și mie comentând mai jos, vă rog! Mă roade curiozitatea…

Eu n-am celebrat niciodată Sfântul Valentin. Nu mă cheamă Valentina, în primul rând. În al doilea rând, nu-mi plac tradițiile, fie ele și împrumutate. Urăsc să știu că toată lumea face ceva și că ar fi frumos ca și eu să intru în acest spirit. Îmi iubesc prietenul și am norocul că și el gândește la fel când vine vorba de sărbători de genul ăsta. Nici ideea de Dragobete nu mă încântă. Din nou, mă simt obligată să celebrez după calendar. Mă lăsați odată? Nu trec 10 zile de la agitația cu Valentine’s Day și mai trebuie să sărbătoresc încă o dată?

Îngerul ăla în curu’ gol, Cupidon, e o idee mai proastă ca Moș Crăciun!

“Cum e vremea pe la voi?” February 8, 2010

Posted by Anca in The world I live in.
Tags: , , , ,
add a comment

Din varii motive, urăsc discuțiile despre vreme. Poți discuta despre un film, o carte, o emisiune, despre dilema sexului lui Lady Gaga…orice în afară de vreme! Vremea e schimbătoare și e cel mai plictisitor subiect de discuție posibil!

De exemplu, atunci când îmi sun bunicii, sau când mă sună ei pe mine, nu scap niciodată de întrebarea cretină “Cum e vremea pe la voi?”. Atât de tare mă irită întrebarea asta, încât  îmi vine să le răspund: “Schimbătoare, la fel ca la voi!”. Aș face asta, dar după aceea, probabil m-aș simți vinovată că am fost o nesimțită… Dar, fără supărare, conversațiile despre vreme sunt absolut inutile! Ce mă interesează pe mine ce se întâmplă afară atâta timp cât eu stau în casă și vorbesc cu voi la telefon? Dacă eram în mijlocul unei furtuni și m-ar fi sunat bunicii, atunci poate întrebarea “Cum e vremea pe la voi?” ar fi avut ceva sens. Pentru că ar fi auzit sunetele de rigoare…dar în rest, discuțiile despre vreme sunt absolut banale și inutile!

Bunicii mei respectă buletinul meteo mai ceva ca pe Dumnezeu. Încă de când eram mică ei aveau acest tabiet. “Shh! Că arată vremea!”. Atât îți trebuia să vorbești în timp ce se spune prognoza pe Suceava sau Craiova. Eventual își puneau și mâinile în cap că au ratat o informație atât de importantă și tu i-ai întrerupt! Acum vine întrebarea: de ce îi interesa așa tare vremea din Suceava sau Craiova când ei sunt în Vâlcea? Pentru că în Suceava e mătușă-mea și ar trebui să ne pese și de soarta ei și Craiova e singurul oraș din Oltenia la care se dă temperatura. De ce dracului să te iei după vremea dintr-un oraș de câmpie (când tu stai la deal) care e situat la 118 km și să crezi că e aceeași temperatură și în orașul tău din Oltenia? Ani de zile a fost un mister pentru mine. De ce? De ce nu te iei după Pitești, că e mai aproape? Zic și eu…

Bunicii mei sunt singurele persoane pe care le cunosc ce sunt preocupați peste măsură de starea vremii. E greu când te plictisești. Cel mai trist lucru e că au ajuns să își facă adevărați super eroi din prezentatorii meteo. Ce spun ei e sfânt și nu trebuie niciodată să te iei de ei. Super Victor (Victor Slav de la Pro TV) și super Busu (Florin Busuioc tot de la Pro) salvează situația în fiecare zi. Mai mult, Super Busu spune și bancuri sau ghicitori deștepte. Atât de deștepte încât mă fac pe mine să par proastă. Bunicu’ mă sună să-mi spună ce-a zis Busu la ora 10 și dacă știu răspunsul la ghicitoarea respectivă. Evident, nu știu, nu mă prind sau pur și simplu nu am chef. Apoi vine… “Eee…de, măi, tătăiță! Dacă nu-l urmărești pe Busu…”. Dar mai dă-l în pizda mă-sii pe Busu! Nu e Dumnezeu și eu nu am televizor. Mai lasă-mă!

Ideea e că nu poți face o conversație interesantă pornind de la vreme. Discuțiile despre vreme sunt cretine, inutile și, pentru mine, sunt un fel de “Dă-te-n măta!” mai subtil. Frate, hai să vorbim despre Lady Gaga sau Avatar! Lasă-mă în pace cu starea vremii! Vremea va fi diferită mâine…sau va fi la fel. Oricum, e un subiect de conversație mult prea incert, schimbător, plictisitor și necreativ! Hai să vorbim despre altceva…

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 244 other followers